Seductie. Voluptate. Fascinatie. Cateodata, exista foarte putina logica pe lumea asta in privinta valorii materiale a unor obiecte. Noi credem ca acest fenomen are o istorie indelungata si destul de bizara, de-a lungul timpului.
Nu am facut un calcul, dar, la prima vedere, acest Ferrari valoreaza cel putin greutatea lui in aur.
Asa cum am afirmat, un om obisnuit nu poate gasi o justificare pentru suma imensa de bani ceruta pentru una dintre cele mai grozave masini din lume. Dar vanitatea a fost mereu o slabiciune a oamenilor bogati. Iar daca am fi avut de cheltuit 10 milioane de dolari, in mod cert am fi platit acesti bani doar pentru a vedea ce este atat de special la aceasta masina.
Ea, cea care a innebunit lumea de mai bine de 40 de ani, ofera foarte putin confort interior, dar exceleaza in senzualitate. Curbe ample, linii fluide, forme armonioase. Renumele si faima si le-a dobandit gratie victoriilor obtinute la cursele de anduranta Tour and Targa (TT) si, in special, la Le Mans, in 1963. John Surtees, pilotul britanic al carui nume este legat de Ferrari GTO, s-a reintalnit pe circuitul de la Goodwood, Marea Britanie, cu atat de adulata creatura.
Interiorul este foarte simplu, contrastand puternic cu aspectul exterior exuberant. Fetele interioare ale portierelor, structura de rezistenta a habitaclului si podeaua nu au nici un fel de izolatie in afara de vopseaua cu care sunt acoperite. Bordul contine cateva indicatoare, turometrul – pozitionat central si gradat pana la 8.000 rot./min. – fiind cel care domina vizual ansamblul. Cele mai „delicioase” elemente interioare sunt volanul sport si levierul cromat al schimbatorului de viteze.
O data ce ai inceput sa te obisnuiesti cu manierele propulsorului, comportamentul fluid, fara efort, aproape neutru al masinii te surprinde. Directia extrem de precisa si usoara, parca servoasistata, si maniera subtila prin care aceasta „telegrafiaza” informatii despre aderenta si sarcina sunt absolut magice. Foarte multi piloti sustin ca au resimtit conducand Ferrari GTO un raspuns armonios din partea masinii; acest model este pur si simplu insufletit, „telepatia” dintre masina si driver fiind foarte intensa.
La primul contact cu masina, Surtees a fost un pic dezamagit. „Am simtit ca GTO-ul este o masina usoara si putin sofisticata. Dar, foarte curand, am descoperit cat de placuta poate fi la condus.”
De fapt, atuul acestei masini este comportamentul sau extraordinar pe viraje. Practic, este „sudata” de asfalt. Iar daca in cursa anvelopele Dunlop cu care este echipata original flexeaza din cauza sarcinii, „corpul” GTO-ului se „unduieste” exact atat cat trebuie pentru a deveni predictibil si extrem de usor controlabil. Maniera de condus in care Surtees a inregistrat victorii cu GTO-ul in curse este cea de pilotaj precis, fluid, rotund, fara ruperi bruste de ritm.
Nu credem ca am reusit sa expunem corect istoria scurta, dar foarte intensa a acestei capodopere, nascuta in 1962 la Modena. Nici ca am izbutit sa expunem motivele pentru care unii ar plati 10 milioane USD fara sa clipeasca pentru a avea in sufragerie acest Ferrari – este cazul miliardarului japonez Tohru Horinouchi! Dar daca toti pilotii celebri ai anilor ’62-`63 sustin ca acest Ferrari este „o fiinta vie”, nu putem decat sa acceptam acest punct de vedere. Si sa ne dorim banii pentru a cumpara un GTO pentru a-l pilota (termenul „testa” este impropriu in cazul de fata) si a intra pe aceeasi lungime de unda cu el. Vise placute!
Sursa:www.autoshow.ro