Fermieri de ocazie

Pick-up truck-ul a aparut peste Ocean si a devenit repede un stil de viata. Cu putina invidie, as putea spune ca acolo a fost inventat din comoditate, dar a fost importat in Europa din necesitate.

Mie acest concept – tot teren cu cinci locuri (la nevoie) si bena – imi este simpatic, probabil ca sunt un tip comod. Redactorul-sef este plecat la Monte Carlo – nu in concediu, ci pentru a se delecta cu evolutiile lui Sainz, Loeb, Burns… –, asa incat drive-testul cu Ford Ranger a ramas in grija noastra.

Suntem baieti cuminti, ne prezentam la Romcar sa luam masina si, surpriza (nu va ganditi la obisnuitele glume balcanice), versiunea pentru test reprezinta varful de gama Ford Ranger XLT.

Plecam cu gandul sa ajungem la munte, sa vedem ce poate acest yankeu europenizat. Dar inainte de toate ne gandim ca nu ar strica o mica plimbare prin Bucuresti. Prima grija este obisnuirea cu lungimea masini – cei 5.012 mm te obliga la un minimum de prudenta cand vine vorba de spatii inguste sau de manevre in trafic. Oricum, nu putem cere manevrabilitatea unui Ka de la o masina care nu se sperie daca are de carat peste 1.500 kg – si asta pe un drum forestier.

Revenind la periplu, trebuie mentionat confortul psihic pe care-l asigura Ranger. Veti intreba cum vine asta! Fordul nostru este o masina de teren si nu se sfieste sa arate acest lucru: garda la sol, o linie a caroseriei un pic cazona, bara de protectie montata in bena pentru protejarea habitaclului de presiunea eventualelor bagaje sau in caz de rasturnare. Toate acestea contribuie la un grad de respect ridicat din partea partenerilor de trafic, care nu isi prea propun sa te sufoce cu prezenta lor.

Dupa ce ne-am saturat de urbea lui Bucur, am luat-o spre Campina, pentru a testa si calitatile off-road ale Ranger-ului, cu toate ca am fi putut face acest lucru si in Capitala. De la Campina, am pornit-o spre barajul Paltinu, profitand de serpentine si cupland 4×4.

Pana la baraj, am fost acompaniati de un raulet, destul de voinic pe alocuri. Nu stiu daca am vrut sa ne dovedim noua ceva sau sa aflam ce poate Ranger-ul cu adevarat, cert este ca nu a durat mult pana ne-am hotarat sa-i verificam „tangajul”. Ajutati si de un set de pneuri intermediare, ne-am putut face o idee destul de clara despre abilitatile sale off-road. Profitand de o aderenta buna chiar si pe sol inghetat, am putut verifica unghiurile de atac si de fuga.

Nu va imaginati ca puteti provoca un Hummer cu Ranger-ul, dar ca „utilizator” de off-road decent faceti impresie buna. De veghe sta si un diferential autoblocant, care va garanteaza iesirea din situatiile neplacute sau cand va aventurati prin locuri mai greu accesibile. Pentru cei cu imaginatie bogata, e bine de tinut minte ca Fordul se preteaza si la sporturi acvatice. Noi am incercat treceri prin vad, unde apa depasea jumatate de metru, si nu am fost pusi in situatia jenanta de a chema ajutoare sa ne traga la mal. Aici se cuvine sa aduc multumiri Ranger-ului pentru distractia asigurata.

Concluzia escapadei off-road: Ford Ranger poate – si inca destul de mult – gratie propulsorului turbo-diesel de 2.500 cmc. Motorul nu este un monument al tehnicii, dar ofera o putere rezonabila de 109 CP si un cuplu de 266 Nm la 2.000 rpm. Transmisia este 4×4 nepermanenta, cuplarea tractiunii integrale putandu-se face si in mers in linie dreapta, pana la o viteza de 100 km/h.

Acum trecem la capitolul „Critici” – si asta pentru ca inca nu s-a nascut masina perfecta. La exterior nu prea gasim lucruri deranjante, dar vine la puricat interiorul. Varianta XLT se lauda cu tapiterie din piele, aer conditionat, radio-CD, comenzi electrice pentru geamurile fata-spate. Totusi, tapiteria nu se asorteaza cu plasticul destul de ieftin din care este realizat bordul si panourile interioare ale portierelor. Un alt lucru deranjant este curentul de aer care se infiltreaza prin portierele spate si care poate conduce la un reumatism timpuriu, in cazul zabovirii prea indelungate pe locurile din spate. Nu pot spune daca era doar un defect al modelului testat, dar va asigur ca am avut grija sa inchid portierele bine.

Sistemul de franare mai primeste o bila neagra: desi echipat cu ABS si discuri ventilate pe puntea fata, distantele de franare nu sunt prea grozave. Nu stiu ce se intampla in cazul incarcarii masinii, dar nu cred ca da bine. Totusi, un plus pentru posibilitatile de reglare a volanului si a scaunului soferului, fapt ce permite gasirea unei pozitii bune de condus. Tot la capitolul „De bine”, inregistram si mocheta din plastic care imbraca bena si protejeaza tabla de zgarieturi, in timp ce canalele de ghidaj faciliteaza manevrarea marfurilor voluminoase.

La final, este frumos sa va spunem parerea noastra sincera despre masina. Ideala. Sau, mai exact spus, compromisul ideal intre performante si pret.

ProMotor