Fascinaţia repetiţiilor

Secretele scenei au emanat întot­deauna o forţă de seducţie apar­te asupra publicului. Prin ea se mani­festă un gen implicat de a înţelege spectacolul, operă de artă aflată într-o recon­struc­ţie continuă. De la Stanislavski la Peter Brook sau Silviu Purcărete, volumul gândit de George Banu este argumentul unei “culturi” a repetiţiilor.

Nu doar mo­dificările observate la nivelul spec­tacolului sunt cele care influen­ţează arta teatrului, ci, mai ales, felul de a repeta, modul de lucru cu actorii, cu textul, cu scenograful. Repetiţiile sunt locul unde încer­carea, expe­rimentul, acci­den­talul (atât de dorit şi hulit în tea­tru) pot fi încărcate de sens estetic…

Continuarea articolului pe site-ul TimeOut