Conform vechilor scrieri, un nobil englez, Cvadock, încuraja cercetările unui arheolog german ce era preocupat de toponiniul TOTII-TUT-ANA, pe care îl căuta în toată lumea. De aici numele de Tutana şi legenda cu Ana lui Manole. Mânăstirea Tutana apare în secolul XIV, ea fiind cunoscută ca cea dintâi aşezare românească în tradiţia atonita ale cărei baze fuseseră puse pe vremea lui Vlaicu Vodă (1364 – 1377) de sihastrii români de la Mânăstirea Cotmeana, reveniţi de la Muntele Athos.
Sfânta Biserică este construită pe temelia unei biserici mai vechi, ctitorie a tatălui lui Mircea cel Bătrân (1386 – 1418), potrivit hrisovului din 1.04.1497, emis de Cancelaria Domnitorului Radu cel Mare: ”Tatăl răposatului Mircea Voievod, străbunicul domniei mele care a făcut Mânăstirea Tutana mai sus scrisa din temelie…“
Este un superb exemplar de arhitectură, este o perlă a Moldovei aruncată pe meleagurile argeşene, despre care se poate spune că reprezintă un obiectiv misterios al Ţării, mai ales că aici avem o cărămidă pe care se afla incizat, înainte de a fi arsă, un cosmonaut prezentând cască mare, dreptunghiulară, cu vizor, mâini scurte, probabil mecanice, costum cu fermoar circular, cizme şi un aparat de zbor individual, amplasat între picioare.
Pe o cărămidă din exteriorul lăcaşului de cult este desenat un personaj pe care sătenii îl consideră nepământean.
Nicolae Moisescu, fost director al Muzeului din Curtea de Argeş, a studiat desenul şi ştie foarte multe despre Mănăstirea Tutana, pe care o consideră “foarte valoroasă pentru istoria poporului român”. În opinia sa, desenul este misterios. “Nu aş fi de acord că este un astronaut. Este, clar, un desen pe care nu l-a descifrat nimeni, un mister neelucidat”. Şi preotul bisericii, Gheorghe Bărănescu, fostul primar al comunei Băiculeşti, crede că desenul de pe cărămidă este unul destul de ciudat şi misterios: „Pare să fie un cosmonaut, dar nu putem şti. Au venit istorici şi au făcut fotografii, dar nu au descoperit nimic ce ar putea să descifreze misteriosul desen. Cărămida asta are peste 400 de ani. A fost scrijelită în crud, se vede. Când am refăcut zidurile am avut mare grijă de ea şi am pus-o aici. Personajul desenat are cască de protecţie cu vizieră, costum închis cu fermoar şi e călare pe un aparat de zbor.”
Exteriorul bisericii este înconjurat de un brâu median având deasupra şi dedesubt câte un rând de cărămizi formând dinţi de ferastrău. Ambele registre sunt decorate cu firide, iar în exteriorul zidului există o cărămidă misterioasă care are pe ea o schiţă reprezentând un personaj ciudat îmbrăcat, semănând cu un extraterestru.