Excesul de calciu in alimentatia puiului
In ambele cazuri, efectele sunt nocive. Astazi, majoritatea proprietarilor au aflat ca dezvoltarea puilor este grav afectata de carenta de calciu. De aceea, nu rareori, stapanii „cad” in cealalta extrema, administrand animalului calciu in exces. Care este, oare, limita pornind de la care aceasta suplimentare devine un pericol si de ce?
Metabolismul calciului (Ca) este strict legat de cel al fosforului (P) si este supus unui „reglaj” foarte fin: la orice variatie a raportului Ca/P din sange, organismul reactioneaza, prin intermediul unor anumiti hormoni (parathormon si calcitonina). Atunci cand cantitatea de Ca din sange (calcemie) creste, organismul incearca sa mentina concentratia in limitele admise (motiv pentru care masurarea calcemiei nu este utila).
Daca excesul de Ca persista, oasele si cartilajele nu se mai dezvolta normal, tocmai datorita actiunii acelor hormoni. Astfel, cresterea si „improspatarea” tesuturilor osoase este inhibata, iar cartilajele se fragilizeaza, ceea ce poate provoca grave leziuni si tulburari loco-motorii. Mai mult, calciul in exces influenteaza absorbtia altor minerale si oligoelemente: fosfor, magneziu, cupru, zinc etc.
Necesarul minim de calciu:
in perioada de crestere
– 320 mg Ca/kg-corp;
pentru adult
– 119 mg Ca/kg-corp.
Aportul maxim tolerabil:
in perioada de crestere
– 780 mg Ca/kg-corp.
Pentru un caine adult, excesul de Ca nu reprezinta un pericol prea mare, deoarece organismul sau are capacitatea sa „refuze” si sa elimine pana la 90% din cantitatea suplimentara; in cazul unui pui, acest mecanism nu este inca bine pus la punct.
Pericolul de supradozare a calciului apare, in primul rand, in cazul cainilor care primesc alimente preparate industrial (formulele speciale pentru pui). Aceste produse sunt alimente complete: pe langa elementele nutritive, ele contin si cantitatile necesare de vitamine si minerale (deci si de calciu).
De aici nu trebuie sa se inteleaga, cumva, ca puii sunt in pericol daca sunt hraniti cu mancare industriala. Dimpotriva! Aceasta este alimentatia ideala, atata doar ca orice supliment de vitamine si calciu poate fi daunator, mai ales in cazul „tinerilor” din rasele de talie mare, si nu trebuie administrat decat in cazuri speciale, sub stricta supraveghere a medicului veterinar.