Eurovisionul din mulțime

Un Eurovision kitchos (ceva nou?) cu niște câștigatori mai mult decât ciudați, cu un Traistariu care era cu ochii în patru dupa nu știm ce contracte sau proiecte. Reporterii Apropo au fost acolo și va ofera altceva, o mica mostra dintr-o atmosfera de zile mari. Cui îi mai pasa de muzica? Important e cum se simt oamenii la show.

Eurovision la Atena. Alegere foarte potrivita. Pornim pe niște strazi superbe pentru a ajunge la O.A.K.A. (Stadionul Olimpic din Atena), unde avea loc cel mai mediatizat concurs muzical al Europei. Peste tot unde te întorceai puteai observa persoane entuziasmate, care dadeau tot ce puteau, fredonând pe strada, pentru a-și imita cântareții preferați și pentru a le face galerie eficient.

Una dintre cele mai impresionante faze pe care am vazut-o acolo a fost un dialog între doua personaje din delegația Germaniei. Una din jurnalistele lor era oarba, iar baiatul care statea lânga ea îi povestea absolut tot ce se întâmpla în jurul ei, câte puncte ia fiecare țara de la juriu, ce sunt reacțiile, și asta cu un debit verbal extraordinar, dar și cu o dicție foarte buna. Iar pe lânga informații, el apuca sa mai bage și ceva pareri proprii.

La repetiția finala, unde am putut participa cu toții (caci pentru concurs trebuia sa ne cumparam bilete), am vazut de fapt exact ceea ce va urma la televizor în seara respectiva. Prezentari, costume, interpretari, ordine. Momentul cel mai simpatic a fost când prezentatoarea, Maria, trebuia sa intre pe scena și sa salute partea din stânga a publicului și sa-i laude ca sunt foarte mulți și galagioși. Din pacate pentru ea, la repetiții, acea parte a salii era complet goala, iar gestul ei a fost unul de-a dreptul hilar. Toata sala a izbucnit în râs și apluaze, drept care i-a trecut repede zâmbetul amar de pe buze.

Rezultatele finale au fost, însa, cele în care lumea și-a cam dat arama pe fața.