Europa și-a dat print la festival

La Festivalul AdPrint, Brașovul a strans pentru cateva zile crema publicitații romanești și internaționale. Oameni mișto, dichisiți, din agenții sau din industriile conexe, cu țoale de marca și portofoliul cat casa au dat buzna la poalele Tampei pentru trei zile de seminarii, workshop-uri și „crazy Romanian party”.

Prima zi a fost destul de plicticoasa. Vremea cam calaie, hotelul Aro, unde se ținea festivalul, cam gol, iar creativii de prin agenții nu prea erau de gasit. Au salvat peisajul o expoziție de fotografie a unor studenți de la Arte, care aducea puțina culoare în hol – Visual Pollution -, și juriul festivalului care se întorcea de la schi sau de la o plimbare prin Piața Sfatului.

Seara s-a deschis și expoziția în care erau expuse toate lucrarile intrate în competiție. Daca ajungeai acolo dupa party-ul de la Auld Scots Pub și dadeai peste printurile halucinante realizate de Mercury Promotions și DDB Bucharest riscai o mahmureala nocturna de toata frumusețea. E vorba de niște printuri cu cercuri care se învart cand te uiți fix la ele și creioane care se unesc, prin niște trucuri optice vechi, dar bine plasate. Tot în prima zi de AdPrint s-a inaugurat o expoziție de afiș polonez, într-un loc mai cool decat orice pub din București, Bistro de L’Arte.

Plasat pe o straduța veche, într-o vila și mai veche, bistroul era locul ideal pentru a te strecura printre felurile unu și doi ale clienților ca sa afli exact ce promova omul cu ochelari de piatra de pe afișul din colț sau capul-pian de la intrare. Cert e ca acum o sa privesc cu alți ochi xerox-urile A4 de la gura de metrou de la Universitate, care anunța un concert la fel de alb-negru.

Ziua a doua a început cu un seminar despre publicitatea din India. Am aflat una interesanta: oamenii de acolo n-au voie sa faca reclama la alcool, așa ca scot pe piața branduri de suc, cu același nume, asta fiind singura modalitate în care alcoolul poate sa apara pe sticla la ore decente, cu audiența maxima. A urmat o prezentare a celor de la McCann Erickson Italy, care a adunat ceva mai mulți oameni din agenții, au aparut și primele întrebari, pe niște studii de caz care aratau traseul unei reclame de la idee la execuție. Trebuie spus ca cei doi directori de creație italieni aveau în jur de… 50 de ani.

Citește un raport complet cu tot ceea ce s-a întamplat la AdPrint, numai din