De la Bucuresti la Madrid si de la Stockholm la Trapani, la viitoarele alegeri europene un singur partid ar putea intruni sufragiile locuitorilor de pe batranul continent: cel al absenteismului.
Felul in care arata sondajele ii ingrijoreaza in egala masura pe socialisti (PSE) si pe populari (PPE), cele doua grupari politice principale din Europarlament, procentele deja scazute ale participarii la vot din 2004 (45%) parand a fi destinate sa scada si mai mult.
In aceste conditii, ceea ce ar putea iesi din urne in urma scrutinului din 4-6 iunie ar putea fi o Eurocamera diferita de cea care a “domnit” pana acum la Strasbourg; si nu doar din cauza reducerii numarului fotoliilor de la 785 la 736, ci si – spun analistii – din cauza faptului ca este foarte probabila cresterea influentei partidelor eurosceptice si a “aripilor” extreme de dreapta si de stanga.
Popularii (la ora actuala cel mai puternic partid, cu 288 alesi), vor trebui sa faca fata abandonului asa-numitilor Tories britanici (conservatorii), circa 30, in timp ce socialistii vor renunta, cel putin teoretic, la sustinerea fostilor democrati de stanga italieni, de-acum “varsati” in PD, care la randul lui nu si-a clarificat inca pe de-a-ntregul pozitia: adica daca va acorda sustinere socialistilor, noului grup reformist sau liberal-democratilor.
Prima sesiune a noului Europarlament nu va fi prezidata de liderul Frontului National francez, Jean Marie Le Pen (ar fi fost randul lui, ca decan de varsta); regulamentul va fi schimbat pentru a-i acorda aceasta sarcina lui Hans Poettering, presedintele actual al Parlamentului European. “Liderii s-au consultat si o persoana care nu condamna Holocaustul nu este cea mai indicata pentru prima sesiune”, declara Poettering. Le Pen va avea totusi satisfactiile lui: grupul euroscepticilor si al partidelor nationaliste ar putea atinge dimensiuni nemaivazute pana acum.Â
Daca Tories, care cel mai probabil vor fi primul partid in Anglia si ii vor abandona pe populari pentru a fonda un nou grup independent, tot in Anglia, sondajele indica UK Independence Party (al carui slogan este “Nu vrem ca UE sa ne controleze viata”) la 15%. Adevaratul bastion al euroscepticilor de dreapta sunt insa considerate tarile din Europa de Est: partidele puternice din Republica Ceha si Polonia (ODS al lui Vaclav Klaus si Drept si Justitie al gemenilor Kaczinsky), ai caror membri nu fac niciun mister din aversiunea fata de Bruxelles (si ei se pare ca ii vor abandona pe populari).
In Italia, Liga Nordului se asteapta la un rezultat bun, la fel si Partij Voor de Vrijhei in Olanda, ca urmare a discursului liderului xenofob Geert Wilders, sau extrema dreapta austriaca, orfana in urma mortii lui Joerg Haider, dar beneficiind inca de voturile FPOE, care cere ca “Occidentul sa revina in mana crestinilor”.
In cele din urma, euroscepticii de extrema dreapta ar putea face toti front comun cu lista Libertas (miscare politica pan-europeana al carei scop este crearea unei noi Uniuni Europene), sustinuta de magnatul telecomunicatiilor din Irlanda, Declan Ganley, promotorul campaniei victorioase impotriva Tratatului de la Lisabona.
Si la stanga, Partidul Socialistilor Europeni pare destinat sa piarda adepti si voturi in favoarea unor formatiuni cu vederi extremiste, care capitalizeaza nemultumirile generate de criza economica si nu sunt deloc ingaduitoare cu institutiile UE. In Franta, este asteptat un rezultat bun de la Olivier Besancenot si partidul lui anticapitalist, la fel si de la partidele comuniste in Grecia si Portugalia. In Italia, daca fortele fostei stangi s-ar uni, ele ar putea (confrom sondajelor actuale) sa depaseasca cota de 4% si sa ajunga la Strasbourg.
Romania are in Parlamentul European 33 de locuri pentru care se vor lupta 287 de candidati.
Saptamana trecuta, Partidul Socialistilor Europeni publica o lista cu cele mai proaste 12 candidaturi pentru alegerile europene, in care, alaturi de premierul italian Silvio Berlusconi, figura candidatul PDL la europarlamentare, Monica Macovei.Â
Aflata pe pozitia a sasea in acest top al “rusinii”, Monica Macovei este acuzata de socialistii europeni ca foloseste evenimentele externe drept o oportunitate de a-si critica tara si de a-i acuza de coruptie pe politicienii opozanti.
Â