Eric Braeden a învăţat să facă afaceri de la Victor Newman

Eric Braeden a stat în România cîteva zile, la invitaţia emisiunii “Happy Hour”, şi, la întîlnirea cu ziariştii, a povestit cîte în lună şi-n stele despre eternul Victor Newman din nemuritorul serial difuzat de PRO TV, “Tînăr şi neliniştit”. De fapt, a dat o lecţie despre relaţii stabile şi despre seriozitate.

-Lucraţi de 28 de ani la “Tînăr şi neliniştit”. Sînteţi prieten cu ceilalţi actori?
Lucrăm extraordinar împreună. Dar e o prostie să spui că cei de pe platou îţi sînt precum cea de-a doua familie. Sper să nu mă înţelegeţi greşit. Noi nu avem timp să relaţionăm. Noi muncim pe brînci. La un astfel de serial, în fiecare zi, se filmează 18 pagini de scenariu. Poate nu vă spune nimic acest număr, dar, ca să faceţi o comparaţie, la un film de lung-metraj se turnează zilnic doar două pagini din scenariu! Cu alte cuvinte, nu am timp să vorbesc cu ceilalţi colegi, deci e imposibil să mă simt ca într-o familie.

– În acest timp, aţi regretat vreodată că nu aţi muncit şi la alte proiecte?
Prin contract, eu am dreptul să dispar de pe platouri două luni pe an, dacă anunţ echipa din timp. Mi se pare însă nedrept faţă de scenarişti să le dau peste cap toate planurile. De exemplu, am turnat de curînd un film care se numeşte “The Man Who Came Back” şi care va avea premiera în SUA în decembrie. Regret însă că fac acelaşi lucru de 28 de ani pentru simplul motiv că un episod trăieşte în inima telespectatorilor o singură zi, pe cînd un film este veşnic. Însă, oriunde m-aş duce, la Bucureşti, la Istanbul sau în vreun sat, să spunem chiar din ţara dvs., oamenii îmi zîmbesc şi mă întreabă ce mai fac. E foarte flatant!

– Înainte de “Tînăr şi neliniştit”, aţi lucrat cu Marlon Brando. Cum era?
Am făcut cu el un film în 1964. Cred că era genial şi avea prea mult talent. Din păcate, tot talentul acesta era înghesuit într-un om care nu lua munca în serios, era leneş şi nici Hollywood-ul nu îi plăcea prea tare. Mie îmi place seriozitatea.

– Ce aţi învăţat de la Victor Newman?
El a fost căsătorit de cinci ori, eu – o singură dată. El e într-un conflict permanent cu fiul lui, eu în realitate sînt foarte apropiat de copilul meu. Să spunem că am învăţat doar să am un simţ dezvoltat al afacerilor.

– În realitate, aţi fost bărba­tul unei singure femei…
Am cunoscut-o pe viitoarea mea soţie în liceu şi sîntem căsătoriţi de mai bine de 30 de ani. Oricum, cel mai bine este să-ţi petreci timpul cu familia ta. Acum, avem şi o nepoţică, pe nume Tatiana, pentru care cînt şi dansez ori de cîte ori îşi doreşte. Mie îmi plac muzica flamenco şi cea ţigănească – şi cred că şi ei!

“Tînăr şi neliniştit” n-o să se termine

– Cînd o să se termine, totuşi, povestea din “Tînăr şi neliniştit”?
N-o să se termine! Iar dacă ar fi după mine, nu aş părăsi niciodată acest serial, în ciuda zvonurilor că m-aş retrage. Sigur, nu doar eu decid, ci şi producătorii. Îmi place Victor pentru că nu se înscrie într-o tipologie, nu e doar bun sau doar rău şi a avut pînă acum o viaţă complicată.

– Dvs. v-aţi uita la acest serial?
Nu, nu l-aş urmări, pentru că nu sînt interesat de ficţiune. Mie îmi place realitatea şi iubesc istoria. Citesc, spre exemplu, o grămadă de biografii, iar la televizor mă uit rar, la canalele de sport, de istorie sau, cîteodată, la cîte un talkshow. Însă îmi place să fiu actor.

Ciocolată şi tequila în fiecare zi

– Cînd nu filmaţi, ce faceţi?
Indiferent dacă filmez sau nu, de două ori pe zi, mă închid în garajul meu şi fac sport. Aşa reuşesc să fiu tînăr şi la minte. La viaţa mea, am făcut box. Şi ştiu să îmi respect adversarul, chiar dacă acesta se află pe ring sau în orice alt loc din lume, inclusiv pe platou.

– Şi doar sportul vă menţine în formă?
Respect un program riguros de sport şi mănînc în special peşte şi legume. Dar, ca să nu par totuşi perfect, îmi place ciocolata şi mănînc în fiecare seară cîte o bucăţică şi tot atunci beau o gură de tequila.

– Aţi declarat de mai multe ori că sînteţi pasionat de politică. O să candidaţi vreodată?
Mi s-a propus să candidez şi, sincer, m-a bătut gîndul acesta. Dar politica e o afacere murdară, iar eu sînt suficient de onest. Aşa că mi-a trecut acest gînd.

– Cum au fost aceste zile la Bucureşti?
Mă aşteptam ca oraşul să fie mai puţin populat şi să nu aibă acest trafic infernal. M-am înşelat. Eu cred că dvs. trebuie să refaceţi partea veche a oraşului, cea care oferă o identitate, şi să n-o aruncaţi la coş, chiar dacă vă aminteşte de un regim urît. Partea veche a oraşului este pur şi simplu superbă.

– Şi, bineînţeles, o să spuneţi ceva şi despre frumuseţea româncelor…
Da, sînt foarte feminine şi au şarm. Şi extrem de multe vorbesc limba engleză. Generaţia tînără cred că o să facă din România un loc minunat din Europa.

CE NU ŞTIAŢI DESPRE ERIC BRAEDEN

S-a născut pe 3 aprilie 1941. Adevăratul lui nume este Hans Jörg Gudegast. I se spune “cavalerul negru” printre fanii serialelor TV. E casătorit din 1966 cu Dale Russell şi au împreună un singur băiat. Fiul lor, Christian Gudegast, este scriitor. E german de origine şi a devenit cetăţean american în timpul colegiului. A imigrat în SUA în perioada adolescenţei şi prima oară a lucrat în Texas ca translator. În timpul colegiului, a făcut un documentar împreună cu un coleg. Cei doi s-au dus la Los Angeles în speranţa că vor găsi pe cineva care să le distribuie filmul. În felul acesta, Eric a fost remarcat de către producători.

A jucat în multe filme pentru TV şi în cîteva lung-metraje înainte de 1980, cînd viaţa lui s-a schimbat radical. Atunci a acceptat rolul din “Tînăr şi neliniştit”. În 1997, a jucat în filmul “Titanic”. Are cinci nominalizări la premiile Emmy pentru rolul din “Tînăr şi neliniştit”. Trofeul l-a cîştigat o singură dată, în 1998.