Emmy Rossum: ”Ridley este atât de rea încât Casterii au renegat-o!”

– Cartea este un adevărat fenomen printre tineri. Când ai auzit prima dată despre „Cronicile Casterilor: A 16-a lună”?

Când am aflat că se va ecraniza cartea, nu îmi era cunoscut decât titlul. Aşa că, într-un singur weekend, am citit toate cărţile publicate până în acel moment, pentru că încă nu au apărut toate. Apoi, la audiţii, am avut de interpretat o scenă de 13 pagini, pe care am jucat-o de la început până la final, fără pauză. Mi-a plăcut foarte mult personajul. Îmi place personalitatea lui Ridley şi stilul gotic. Are un farmec atipic.

– Pentru cei care nu cunosc personajul, ce ne poţi spune pe scurt despre el?

Ridley este verişoara mai mare a protagonistei Lena. Ea aparţine acum forţelor Întunericului. Se află în complicitate cu mama Lenei, interpretată de Emma Thompson, care vor să o aducă şi pe aceasta de partea Întunericului.

Top 10 tendințe în Rochii de Mireasă (P)

– Cum e să interpretezi un rol negativ?

E foarte amuzant şi solicitant în acelaşi timp. Personajul meu este o sirenă şi deţine puterea persuasiunii. Este atât de rea încât Casterii au renegat-o! Crede că muritorii sunt foarte plictisitori şi îi place să fie maliţioasă. Se distrează manipulând oamenii. În plus, ridică tot felul de dileme ca: „Nu poate să facă decât rău?”, „Mai există vreun strop de bunătate în ea?”, „Când e sinceră şi când păcăleşte oamenii?”.

– Dacă ai avea această putere în viaţa reală, cum ai folosi-o?

Doar pentru a face bine şrâdeţ. Atunci când mă simt bine în pielea mea, chiar am puterea de a-i convinge pe cei din jur.

– Pentru elementele de supranatural s-a folosit tehnologia CGI?

Lui Richard LaGravenese, regizorul filmului, nu-i place deloc CGI-ul. S-a bazat foarte mult pe decoruri şi alte lucruri construite în realitate. Ne-am folosit imaginaţia, a existat şi puţin CGI, dar în mare măsură lucrurile chiar au fost regizate cu adevărat. De exemplu, există o secvenţă în care eu şi Lena luptăm, iar totul în jurul nostru se află în mişcare. Scena a fost pe deplin reală: camera în care ne aflam se învârtea, masa la care stătea Jeremy Irons de asemnea, candelabrul se balansa rapid, iar sub întregul decor se aflau instalaţii hidraulice. Toţi actorii care au participat la scenă, s-au pregătit foarte bine înainte.

– Ţi s-a întâmplat să te uiţi în jur şi să te gândeşti că eşti făcută pentru acest rol?

La început, a trebuit să fac multe lucruri nebuneşti, încălţată cu cizme foarte înalte, marca Christian Louboutin, pe care le alesese regizorul pentru că i se păreau foarte foarte tari. Din cauza asta a trebuit să fiu prinsă cu nişte atele de podea, ca să nu-mi iau zborul la propriu

– Cum ai fi reacţionat la propunerea de a juca în film, dacă ai fi avut 13 ani?

Îmi place filmul acum, la 25 de ani… la 13 ani cred că l-aş fi adorat de-a dreptul. Pe lângă povestea de iubire şi elementele supranaturale, filmul vorbeşte despre regăsirea propriei persoane, a propriei identităţi. Există bine şi rău în fiecare dintre noi şi e important să stabilim singuri de ce parte vom fi.

– Mulţi oameni compară acest film cu saga „Amurg”. Tu ce părere ai?

Singura asemănare pe care o găsesc este faptul că în ambele filme există o poveste de dragoste atipică.

Mioara Tronaru