Elefanții pot imita sunetele din mediul în care traiesc
În cadrul unui studiu condus de zoologul austriac Peter Tyack, cercetatorii au analizat exemple de imitare vocala la doi elefanți din savana africana care traiesc în medii complet diferite.
Primul, Mlaika, este o femela de zece ani care face parte dintr-un grup de orfani crescuți în semicaptivitate în Parcul Național Tsavo, Kenya. Mlaika își petrece noaptea într-un țarc situat la trei kilometri de drumul dintre Nairobi și Mombassa. Sunetele pe care le scoate ea sînt în mod evident diferite de cele obișnuite pentru specia ei și se apropie mai degraba de zgmotele scoase de camioane, spun cercetatorii, care au comparat înregistrarile sunetelor și spectogramele acestora.
Al doilea elefant, Calimero, este un mascul de 23 de ani care a conviețuit 18 ani cu doua femele provenite din Asia, la gradina zoologica din Bâle, în Elveția. Elefanții din Africa și cei din Asia comunica între ei prin sunete diferite. Calimero a adoptat însa atît de bine „limba straina” a vecinelor lui de la zoo, încît nu mai scoate aproape de loc sunetele pe care ar trebui sa le scoata un elefant din Africa.
Potrivit cercetatorilor, acesta este primul caz cunoscut de imitare vocala la un mamifer, altul decît primatele. În afara de maimuțe, aceasta capacitate este proprie pasarilor și mamiferelor marine, pe care le ajuta sa mențina și sa consolideze legaturi individuale în cadrul unor grupuri sociale complexe.
În orice caz, sunetele pe care le scot elefanții sînt mult mai variate decît se credea în urma cu cîțiva ani. Elefanții pot scoate țipete ascuțite dar și grave, unele la o frecvența atît de joasa încît nu pot fi auzite de oameni.
Elefanții comunica și lovind pamîntul cu picioarele, provocînd vibrații perceptibile la distanțe de peste 30 de kilometri, pentru a se avertiza unii pe alții de pericole.
Mediafax