Efectele secundare mediteraneene…

N-au fost ezitari. Cu fermitate ritualica, nu saream peste nimic… antipasti, primi, secondi, dolci e stretto… melone con prosciuto sau cel mai adesea carapaccio, așa de deschidere… Mozzarella baltind în sucul stors din roșii… niște spaghetti, rigatone sau orice forma abstracta de coca simpla , din ou cu faina, ma umplea de bucurie. Despre dolci? Ce sa zic? Am descoperit la o varsta ce nu mai e tocmai frageda, savoarea panacotei și mi s-a parut ca pana atunci viața mea culinara se risipise aiurea… tandra, se lipește de cerul gurii… cand gelatinoasa cand cremoasa, cred. Nu ma pot hotarî!

La final, cafeaua are rolul sa te aduca în stare contemplativa… Altfel nu-mi explic de ce sesizam abia atunci în josul unui suflet umflat de extaz, o burtica preaplina, ușor dureroasa la palpare, dar foarte fericita… Italia m-a facut gurmanda. Pentru o vreme, doar. Beția s-a sfarșit, normal, acasa, unde ideea înfometarii de dragul siluetei devine uneori o forma de isterie, cu care – na!, asta e, recunosc – traiesc și eu…

În fine, aroma s-a dus… Au ramas senzațiile ca amintire… Și, pentru ca ma știi sincera, marturisesc!, m-am ales și cu micul-mare dicționar de rețete culinare mediteraneane, cumparat de prin Veneția… L-am luat doar sa-l mai rasfoiesc din cand în cand, așa cum rasfoiești un album de vacanța. Cu nostalgie, adica… Și fara ganduri ascunse! Doar mi-am promis o cura furioasa de fructe și legume crude. Na, nici vorba! Crede-ma!

Nu știu nici sa ma tai de ce în cuptorul meu se rumenește acum o placinta cu spanac. Da, aia aromata bine cu niște feta, marar și patrunjel… Dar știu ca miroase aaaaaaatat de biiiiiiiiine!!

Olivia Steer