Ed Stafford: ”Faptul că trăieşti o aventură este o recompensă în sine”

– Noi, restul lumii, vedem natura la Discovery. De multe ori, dacă nu ne place păianjenul de pe ecran schimbăm postul. Cum e de cealaltă parte a ecranului? Cum e să renunţi la locul confortabil din vârful lanţului trofic?

Eu renunţ uşor la confort, nu mi se pare deloc greu să dorm pe podea, în pădure sau în munţi. Faptul că trăieşti o aventură este o recompensă în sine, pentru care merită să-ţi sacrifici confortul personal. În final, dai peste chestii cu care în mod normal nu ţi-ar face plăcere să te întâlneşti, dar merită, fiindcă numai aşa poţi să trăieşti aventura. Cred că e important să ai parte de asemenea recompense când ieşi în aer liber şi faci lucruri de felul ăsta, fiindcă aşa ai şansa să înveţi mai multe despre viaţă şi despre tine însuţi. Puţină lipsă de confort nu înseamnă nimic.

– Care sunt sursele tale de inspiraţie, ce anume te convinge să-ţi depăşeşti limitele?

Sursele mele de inspiraţie… În primul rând, dorinţa mea de a trăi cu adevărat. Cred că e un fel de drog care dă dependenţă. Dacă vrei să trăieşti o viaţă obişnuită şi ternă, n-ai decât, dar în clipa în care începi să-ţi forţezi limitele şi să te pui pe tine însuţi la încercare, atunci când ieşi din zona ta de confort, e incredibil cum totul devine mai real, mai viu, mai autentic. După ce trăieşti aşa ceva îţi e tot mai greu să te întorci şi să lucrezi într-o bancă, la un computer… Şi dacă tot vorbim de inspiraţie, nu cred că aş fi satisfăcut de un asemenea job. Mie îmi place ce fac, îmi plac aventurile… Inspiraţia mea vine din dorinţa de a-mi trăi viaţa din plin, de teamă să nu ajung să duc o viaţă sedentară.

– Cu toţii iubim natura, dar când oamenii pleacă în vacanţă preferă un hotel de 4 stele, cu regim „all-inclusive” şi fără ţânţari. Ce părere ai despre turism ? E un lucru bun sau rău pentru mediul înconjurător?

Depinde de turism. Dacă e vorba despre o formă de turism responsabil, cum ar fi eco-turismul, e extraordinar, fiindcă oamenii ajung în zone defavorizate şi un astfel de turism ajută la protejarea zonelor vizitate – spre deosebire de marile hoteluri din beton, care afectează mediul şi îl distrug. Cred că turismul trebuie încurajat, dar într-o manieră responsabilă. Oamenii vizitează locuri noi şi învaţă să le iubească. De pildă, dacă ajungi în junglă, poţi să începi să te preocupi de soarta pădurilor virgine. În mod categoric, aş încuraja un asemenea mod de gândire!

– Ne aflăm într-un hotel din România. Cum te simţi acum, la începutul unei noi expediţii în civilizaţie, având apă curentă, aer condiţionat şi restaurante? Cum te simţi când ai la dispoziţie tot ce îţi trebuie?

De fiecare dată când mă întorc dintr-o expediţie, mă bucur de stilul meu de viaţă simplu, dar în acelaşi timp apreciez cu atât mai mult ce înseamnă să bei o cafea şi să mănânci ceva bun. E plăcut să retrăieşti acest sentiment de apreciere, fiindcă majoritatea oamenilor consideră că li se cuvin în mod firesc astfel de lucruri, care nu reprezintă nimic extraordinar. În schimb eu, de fiecare dată când le regăsesc, le apreciez cu atât mai mult.

– Mulţi încearcă să se pregătească pentru o catastrofă naturală care s-ar produce peste noapte şi ar distruge totul. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, crezi că omenirea ar avea şanse de supravieţuire?

Cred că obsesia pentru astfel de catastrofe e îngrijorătoare. Eu tocmai am petrecut 10 zile în România, supravieţuind fără să am nimic asupra mea, niciun fel de echipamente… De fapt, cred că nu avem nevoie de toate obiectele din lumea civilizată ca să putem trăi. Dacă s-ar produce o catastrofă naturală, unii dintre noi ar supravieţui şi, desigur, ar avea şansa să creeze o nouă societate. Într-un fel, ar fi o experienţă extraordinară să trăim o asemenea aventură incredibilă, dar să sperăm totuşi că nu va fi cazul!

– Povesteşte-ne mai mult despre aventura ta în România. Eşti mulţumit de ce ai găsit aici?

Consider că România e un loc incredibil. Sus, în munţi, am găsit un loc unde am reuşit să trăiesc confortabil şi sustenabil, fără niciun fel de echipamente speciale. Aveam pe mine doar o pereche de pantaloni scurţi. În comparaţie cu multe alte locuri din lume, unde mediul devine uneori neplăcut fiindcă sunt mulţi ţânţari şi transpiri tot timpul, pădurea din România e un spaţiu frumos şi confortabil. Dacă ai reuşit să faci focul şi să-ţi găseşti un adăpost, te descurci perfect. M-am simţit extraordinar cât timp am stat în România.

– De ce ai ales România?

Pe harta Europei, România e una dintre ţările unde încă poţi să ajungi în locuri unde nu da nimeni peste tine. Sunt multe ţări atât de dens populate încât e greu să scapi de oameni, să poţi sta departe de ei. Dar în România încă există multe păduri neatinse de om, unde ai şansa să trăieşti asemenea aventuri într-un spaţiu izolat, care devine doar al tău, ca să vezi dacă poţi supravieţui cu adevărat în asemenea condiţii.

– Care a fost cel mai dificil lucru pe care l-ai avut de făcut aici?

Să aprind focul în munţi. Am avut resurse limitate – mă refer la tipurile de arbori şi tipurile de lemn de care aveam nevoie ca să fac focul. Nu aveam brichetă, deci efectiv am fost nevoit să folosesc două feluri de copaci şi nişte pietre găsite în râu, pe care le-am cioplit într-un anumit fel ca să pot face focul. Trei zile m-am străduit până când am reuşit să-l aprind – şi a fost unul dintre cele mai importante lucruri care m-au ajutat să mă încălzesc pe timp de noapte.

– Te-a impresionat în mod special ceva anume ?

Munţii de aici sunt memorabili. Lumea vorbeşte despre Alpii din Europa, dar nimeni nu prea vorbeşte despre Carpaţi. E minunat să urci pe aceşti munţi, care par foarte sălbatici şi pe alocuri chiar neatinşi de om. În ultimele 10 zile am petrecut multe seri în adăpostul meu, lângă foc, gândindu-mă că sunt un mare norocos pentru că pot să trăiesc atât de aproape de natură.

– Ţi-ar face plăcere să te mai întorci aici?

Sigur că da. Mi-aş dori să mă întorc aici şi să văd multe alte lucruri în România.

Mioara Tronaru