Drumul lui Schumi

Membrii echipei Ferrari au sarbatorit victoria într-un restaurant din Magny-Cours, dupa care cvintuplul campion mondial a plecat spre casa lui din Elvetia.

Dupa Marele Premiu al Frantei, bucuria celor de la Ferrari a fost imensa, întrucît putini mai sperau ca Michael Schumacher sa treaca de Raikkonen în ultimele tururi. Barrichello era în drum spre avion cînd a auzit vestea si s-a întors sa sarbatoreasca împreuna cu colegii sai. Petrecerea a avut loc la cel mai luxos restaurant din Magny-Cours si, spre deosebire de cea de anul trecut, cînd toata lumea a purtat peruci rosii, a fost mai sobra.

Declaratiile lui Michael Schumacher au fost cumpatate. „Nu pot sa ma compar cu Fangio, întrucît ceea ce se facea în acei ani era mai mult decît pilotaj, era eroism”, a spus, modest, germanul. El a declarat ca nu si-a stins setea de titluri mondilae, dar nu pentru a depasi recordul lui Fangio, ci pentru ca iubeste victoriile. Triumful lui Schumacher – urmarit la televizor în Germania de 11,36 milioane de oameni – l-a facut pe managerul pilotului, Willi Webber, sa afirme ca îl va convinge pe acesta sa ramîna în F1 pîna în 2006, desi contractul îi expira în 2004.

ISTORIA CELOR 5 TITLURI MONDIALE CUCERITE DE CATRE MICHAEL SCHUMACHER

Podium 1994
1. M. Schumacher 92p
2. Hill 91p
3. Berger 41p

Podium 1995
1. M. Schumacher 102p
2. Hill 69p
3. Coulthard 49p

Podium 2000
1. M. Schumacher 108p
2. Hakkinen 89p
3. Coulthard 73p

Podium 2001
1. M. Schumacher 123p
2. Coulthard 65p
3. Barrichello 56p

Clasament 2002 dupa 11 curse
1. M. Schumacher 96p
2. Montoya 34p
3. Barrichello 32p

ODISEEA
Michael Schumacher si-a facut aparitia în Formula 1 pe 25 august 1991. Managerul germanului, Willi Webber, i-a cumparat acestuia locul la Jordan pentru Marele Premiu al Belgiei, platind 250.000 dolari. Pe un traseu pe care germanul fusese doar cu bicicleta a reusit sa se califice al 7-lea. Desi în întrecerea sa de debut nu a apucat nici sa schimbe toate treptele si a abandonat, Schumi a fost „ochit” de Benetton, datorita prestatiei excelente din calificari. Aproape rapit de la Jordan, germanul a ajuns la teamul pentru care va cuceri doua titluri mondiale la piloti.

1994. Disparitia lui Senna, ascensiunea lui Schumi.
Toata lumea se astepta ca Senna, în sfîrsit ajuns la echipa visurilor sale, Williams, sa domine categoric sezonul. Primele doua curse ale anului au fost însa cîstigate de noua senzatie, Michael Schumacher, si în cel de-al treilea Mare Premiu din 1994 Senna a murit. Colegul sau de la Williams, Damon Hill, a preluat stindardul si duelul a tinut pîna în ultima cursa, cea de la Adelaide.

Acolo, Michael se afla în frunte, dar presiunea si-a spus cuvîntul si neamtul a gresit. Din spate venea Hill, care daca depasea era campion mondial. Schumi a tras de volan si cele doua masini s-au ciocnit. Germanul a abandonat pe loc, dar a aflat pe margine, de la un comisar de traseu, ca Hill nu a mai parasit boxele si ca a devenit campion mondial.

1995. Galop de sanatate.
În ciuda a doua episoade controversate – descalificarea din Brazilia si accidentul de la Imola – si a acrosajelor cu Hill, Michael Schumacher a devenit cel mai tînar dublu campion mondial. El a adus si primul titlu la constructori pentru Benetton. Cu toate acestea, Michael a parasit echipa, îndreptîndu-se catre Ferrari.

2000. În saua calutului.
Daca 1996 a fost un an al reconstructiei la Maranello, în care Schumi a obtinut totusi 3 victorii cu un monopost slab, urmatorul l-a adus din nou în lupta pentru titlu. Din nou duelul s-a dat în ultima cursa, la Jerez, adversarul fiind de aceasta data Jacques Villeneuve. Tentativa germanului de a-l scoate în decor pe canadian s-a sfîrsit jalnic pentru pilotul lui Ferrari, caruia i s-au anulat toate punctele din acel sezon.

Anul urmator nervii l-au lasat din nou în cursa finala, la Suzuka, unde a ramas pironit pe grila la debutul turului de formare. În 1999 s-a spus ca Schumi ar fi triumfat fluierînd daca nu ar fi suferit fractura de picior de la Silverstone. Asadar, dupa o asteptare de 4 ani, a venit sezonul 2000, cînd Michael Schumacher a adus primul titlu individual la Ferrari din 1979.

2001. Tavalugul.
Dupa multi ani, Michael Schumacher avea, în sfîrsit, cea mai buna masina de pe grila de start. Germanul nu a avut adversari, cei de la McLaren, traditionalii adversari din ultimii 3 ani, construind un monopost cu o aerodinamica slaba, la fel si Williams, revenita în lupta titanilor. Sarbatorirea titlului a venit în Ungaria, cea de-a 13-a runda din cele 17 Mari Premii ale sezonului, dupa care si Schumi a purtat peruca rosie, în cinstea victoriei.

2002. Invulnerabil.
A fost un sezon magic pentru Michael Schumacher, pe care nu l-a putut atinge nimic. De cîte ori s-a stricat un monopost Ferrari, acesta a fost al lui Barrichello. Masinile Williams, singurele care puteau face cît de cît fata „rachetelor” F2002, au fost rezistente primele curse ale anului, însa la un moment dat au început sa se strice în mijlocul întrecerilor. Germanul (foto, sarbatorind alaturi de echipa sa) a triumfat dupa 11 curse din 17 disputate, nou record de eficienta în F1.

PRESA DESPRE CELE 5 TITLURI ALE LUI SCHUMACHER
BZ: „Schumi, Schumi über alles!”
Express: „Sampanie pentru campion. Schumi, fulgerul de neprins”
The Sun: „Eroul lui Ferrari sta mîndru pe podium lînga Fangio”
Mirror: „Un gigant modern”
Blick: „Înca un record al omului fara limite”
Hamburger Abendblatt: „Deja campion dupa numai 11 dintre cele 17 Mari Premii. Noua generatie trebuie sa mai astepte”
La Gazzetta dello Sport: „Campionul campionilor. O legenda”
Welt: „Cel mai rapid campion al tuturor timpurilor”
The Guardian: „Pe urmele lui Fangio”
Bild: „Schumpanie pentru toti”
Bild: „Exista un singur super-Schumi”
Times: „Masina de curse Schumacher a aratat ca se poate si emotiona”
Süddeutsche Zeitung: ” e un cuvînt prea mic”
L’Equipe: „Numai el si Fangio”
Liberation: „Schumacher în Formula 5”

Sursa: www.prosport.ro