Toată pensia ei se duce pe medicamente vitale, iar în portofel mai rămâne doar cu 40 de lei pentru facturi şi mâncare. Disperată, a ajuns să-şi vândă obiectele de valoare din casă. Aimée Iacobescu a găsit puterea să strige după ajutor, conştientă că nu mai are nimic de pierdut. Îşi pusese speranţa într-o indemnizaţie de merit de la UNITER (Uniunea Teatrală din România), însă i s-a transmis, pe un ton cinic, „să mai aibă răbdare”…
„Îndeplinesc toate condiţiile de acordare. Am în palmares zeci de premii naţionale şi internaţionale, am recomandări serioase de la guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, şi de la alte personalităţi marcante, deţin «Meritul cultural» în grad de comandor. L-am sunat pe preşedintele UNITER, Ion Caramitru, şi mi-a spus că până mi se va acorda această indemnizaţie mai durează ani şi că înaintea mea sunt alţii cu mai multe merite… Mi s-a părut jignitor. Aşa că, până atunci, n-am decât să mor de foame. Şi singura speranţă era la UNITER. Acum nu mai am nicio ieşire”, declară Aimée pentru ziarulring.ro.
„Tratamentul format doar din medicamente compensate, cu reţetă de la medicul de familie, înseamnă toată pensia mea. După ce cumpăr pastilele rămân cu mai nimic… 40 de lei. Şi pensia mamei mele se duce aproape toată pe medicamente, iar singurele economii le putem face la mâncare. Acum n-am nici bani de pâine. Supravieţuim datorită ajutorului financiar pe care fratele meu ni-l acordă când poate şi am tot vândut diverse obiecte valoroase din casă pentru a ne descurca de azi pe mâine. Nu sunt singurul actor din generaţia mea în această situaţie. Vai de capul nostru, aproape toţi actorii la pensie se descurcă greu, dar, din demnitate, niciunul nu spune. Mai rău decât acum n-am cum să mai ajung”.