Dragoste la colț de strada

Adriana este o fata frumușica, blonda, cu ochi albaștri, care a împlinit de curand 17 ani. Ce o deosebește de alte adolescente, de aceeși varsta? În primul rand, faptul ca are un copil.

Adriana Zaman s-a nascut pe 22 mai 1986. Mama ei a murit cand ea avea 11 ani, de cancer uterin. A abandonat atunci școala, pentru ca tatal ei nu lucra și ar fi fost multa cheltuiala. Nevoia a obligat-o sa învețe de la aceasta varsta frageda sa gateasca și sa se ocupe de gospodarie. Cand avea 13 ani, fratele ei, cu trei ani mai mare decat ea, a început sa o abuzeze sexual, amenințand-o cu bataia, în caz ca i-ar fi spus tatalui ceva. „Îmi era rușine sa-i spun tatei ce-mi face. Rușine și frica, caci ma batea cu pumnii și cu picioarele”, ne spune ea.

Tatal ei începuse sa bea, și fratele îl batea și pe acesta. Locuiau pe langa Piața Matache. Adriana n-a mai suportat și a plecat de acasa. „Am stat pe la Unirea, pe la Berceni, pe la metrouri, scari de bloc… prin multe locuri. Îmi era frica sa stau pe strazi, dar și mai frica sa ma întorc acasa”, povestește Adriana. A cunoscut pe strazi o fata ce mai statuse la Fundația Macrina, și astfel a ajuns și ea acolo, unde a stat timp de doua luni. S-a întors acasa, gandindu-se ca tatal ei e singur și are nevoie de ea.

Se lasase și el de baut, și s-a gandit ca abuzurile vor înceta, dupa ce fusese sesizata și poliția. Povestea însa a continuat. A plecat din nou, și a stat pe strazi cu un baiat pe care-l cunoscuse la Fundație, pe nume Mihai, cu gandul ca astfel va fi protejata. Cu timpul, între ei s-a înfiripat o poveste de dragoste.

Povestea lor s-a înfiripat pe strazi

La un an dupa aceea, a ramas însarcinata. Pana în ultima luna, au stat împreuna pe strazi. Vara spalau parbrize, iarna adunau cupru și aluminiu, și le vindeau la centrele de colectare. Cand a intrat în luna a noua, cei de la Sfanta Macrina au ajutat-o sa-și faca actele și analizele necesare nașterii. A nascut la Spitalul Cantacuzino, un baiețel frumos și sanatos. Se numește Vasile Dumitru Cristian. Vasile a vrut Mihai, Dumitru a ales nașa, și Cristian a fost alegerea mamei-soacre.

Dupa naștere, directorul de la Centru a vrut s-o interneze la un centru maternal din Brașov, în ideea de a o îndeparta de tatal copilului. O femeie de acolo, careia i se spune Dodo, a îndrumat-o spre Centrul Maternal Maria. A reușit sa fie adapostita la Centru cand Cristi avea doua luni. Constantina Toader, directoarea Centrului Maria, i-a botezat copilul.

Parinții lui Mihai au pierdut casa în care locuiau, din cauza unor camatari de la care împrumutasera bani. El și tatal lui locuiesc la un unchi, patronul unui atelier de Service Auto, unde acum lucreaza Mihai, și care vrea sa-i ajute sa obțina și o locuința.

De la „Colț Alb” la „Mama și Copilul”

Cand era mai mica, visa sa ajunga doctorița. Soarta i-a spulberat acest vis, dar asta nu înseamna ca va lasa balta școala.

Din septembrie va începe cursurile la fara frecvența, și va face și un curs de patiser-cofetar, pentru a avea o meserie asigurata. Îi place mult sa citeasca, dar printre cele ce se cer învațate acum sunt și elemente de creștere a copilului, nu doar carți de povești sau beletristica specifica varstei.

Între ea și copil este o relație foarte speciala, îl iubește mult și traiește acum pentru el. Pe viitor, cand își vor putea permite, Mihai și-ar dori sa aiba și o fetița. Cristi e un copil cuminte și nu îi creeaza probleme.

Mihai are voie sa-i viziteze pe Adriana și pe copil la Centru, iar ea primește uneori bilete de voie pentru a merge cu copilul în parc, sau sa-și viziteze prietenii de la Sf. Macrina. Din fericire, povestea ei are toate șansele de a se finaliza în mod fericit, deși Adriana a trecut pana acum prin atatea greutați. Cu timpul, ranile din suflet poate se vor vindeca. Ea nu se mai gandește prea des la ele; nu are timp, caci acum copilul este principala prioritate.

Acasa Magazin