Dorel, extrema urgența

De vreo zece zile vestea buna circula încoace și încolo pe mail. E, cel mai probabil, unul din puținele semne de normalitate. În plina isterie aviara, cu gandul la prima factura de la RADET și cu ochii pe circul din Parlament, sa te mai bucuri de publicitate e pentru cei mai mulți un semn dubios. Și totuși se întampla.

Am primit pe neanunțate, într-o dupa-amiaza, noua reclama UNIREA. La vremea respectiva nici macar nu se stabilise cand anume va începe difuzarea ei. Am sunat repede agenția de publicitate, care a ramas cu gura cascata. Nu numai ca nu și-a propus o astfel de promovare, ba mai mult a facut tot ce i-a stat în putința ca spotul sa nu scape în public înainte de difuzare. Ei bine a scapat.

Povestea n-are de ce sa supere pe nimeni. Dimpotriva. Dupa doua execuții memorabile, care au lasat în urma lor guri obosite de atatea discuții, dar și cascate la aflarea beneficiilor pe care le-au adus marcii, dupa o a treia reclama, pe care CNA-ul a gasit de cuviința s-o exmatriculeze gasind-o necuviincioasa la capitolul educație (de partid aș adauga, pentru ca personajul din spot nu tragea semnalul de alarma ca sa cumpere alcool, ci ca sa-și recupereze prietenul pierdut în gara), o noua demonstrație de talent a celor 5 muncitori cu maseaua însetata a umplut un gol la care nu parea sa mai atenteze nimeni de multișor.

Eu daca aș fi în locul unui client și aș afla ca exista un asemnenea orizont de așteptare pentru poveștile legate de marca mea, nu numai ca nu m-aș supara pe cel care a facut „scapata” reclama înainte de difuzare, ba mai mult, mi-aș scoate repede agenția la descarcarea unui mare pahar de cognac, pana „nu închid aia la non-stop”.

Noua reclama UNIREA

Andi Moisescu([email protected])