Donatia voluntar-obligatorie

In momentele de criza declansate de catastrofe naturale, oamenii gasesc resurse de bunatate, solidaritate, compasiune (pornite din suflet sau planuite pentru a mai castiga ceva la capitolul imagine), pe care tin sa si le manifeste in diverse feluri.

Unii ies in fata si se bat cu caramida in piept pentru ceea ce au facut, altii, rusinati parca de gesturile lor omenesti, prefera sa ramana anonimiÂ… si mai exista o alta categorie, pe care mi-a revelat-o o prietena: cei care se simt obligati sa te oblige sa faci donatii pentru caÂ… asa e bine.

Nu intelegeti cum vine asta? Nici eu, pana cand nu mi-a povestit ea.

La inceputul acestei saptamani, pe mesele functionarilor publici din unitatea in care lucreaza ea a aparut o hartie in care era trecut numarul unui cont gen Solidaritatea, deschis de ministerul de care apartinea ea, in care se puteau face donatii pentru sinistrati. Cel care le-a imprastiat a tinut sa le explice colegilor sai ca hartia aceea este doar pentru a se lua la cunostinta, ca nimic nu este obligatoriu dar ar fi bine saÂ… ca doar oamenii aceia suferaÂ… si trebuie si noi saÂ…

Prietena mea „a luat la cunostinta”, dupa care si-a vazut de treburile ei; asta pana vineri, spre ora terminarii programului, cand individul raspanditor de foi (marunt sefulet pe la un sindicat) a aparut iar in biroul eiÂ… cu un tabel nominal.

„Acesta este tabelul nominal, in care sa va treceti fiecare cu cat donati. Noi adunam banii si vom gasi ce sa facem cu ei. Ori ii duc eu la minister, unde poate se vor centraliza donatiile din bransa noastra si se vor pune in cont, ori cumparam ceva de ei si ducem ajutoarele direct acolo. Voi trebuie doar sa veniti la mine cu banii” a incheiat el flururand tabelul.

Faza la care ea a luat foc. „Cum adica tabel nominal? Ne obligati sa facem donatii sau ce? In viziunea mea, donatia este o chestie personala, nu intereseaza pe nimeni cat vreau eu sa dau si ce vreau eu sa dau, nu va intereseaza pe cine vreau eu sa ajut.V-ati pus problema ca unii poate deja si-au facut datoria de cetatean? Acum ne supravegheati pana si gesturile umanitare?”

„Nu, nu intelegetiÂ… eu vreau sa am o justificare in fata oamenilor ca am evidenta exacta a banilor ce s-au strans siÂ…”

„Si sa puteti comenta: uite ala cat a dat, zgarcitul, iar ala nu a dat nimic. De cand donatiile sunt la vedere? Nu ati auzit de atatia oameni, unii foarte bogati, care fac mari donatii dar cer sa li se pastreze anonimatul? Iar dumneavoastra veniti cu un tabel la vedere!”

„Seful a spus ca 50 000 nu e o suma prea mare si ca daca fiecare i-ar da s-ar strangeÂ…”

„A, acum ne sugerati si cat sa dam?! De unde stiti ca nu am dat deja mai mult, in alte moduri? Si daca nu dam ce se intampla? Ne sanctionati pentru indisciplina? Nu mai putem da concursurile pentru promovare? Sau va ganditi sa ne taxati direct la examene?”

Ar fi vrut ea sa-i spuna mai multe, dar s-a abtinut, mai ales ca argumentele si intrebarile ei nu-l atingeau pe interlocutor.

S-a gandit ca respectivul vrea sa iasa in fata, mai ales ca sindicatul este o rampa de lansare pentru multi oportunisti (chiar asa, de cati sindicalisti carora chiar le pasa de cei pe care ii reprezinta ati auzit voi?).

S-a gandit ca poate sefi diversi care vor sa-si pastreze scaunele vor sa arate celor mai mari ca ei ce suflet bun auÂ… si s-au folosit de acest ins, care este mai aproape de angajati, ca doar e de la sindicat.

S-a gandit ca tipul respectiv poate chiar era bine intentionat si de buna-credinta si ea a tabarat degeaba asupra lui.

S-a gandit ca vor mai fi multe inundatii prin tara asta pana vom scapa de reflexele comuniste, cand totul era dirijat de sus, inclusiv compasiunea pentru cei aflati in nevoi.

S-a gandit si si-a amintit ca in primavara lui Â’96 tot asa au venit unii cu un tabel, ca sa semneze pentru candidatura luÂ’ domnuÂ’ Iliescu si ea s-a certat cu ei si nu a vrut sa semneze, pentru ca nu era de acord cu inregimentarea de nici un fel (iar cu candidatura lui Iliescu pentru al treilea mandat, nici atat). Degeaba i s-a explicat atunci „ca era ordin de sus” si ca trebuiau adunate de la functionarii din subordinea ministerului respectiv un numar de semnaturi, ea nu a semnatÂ…si, evident, i-au zburat toate primele din acel an.

S-a gandit ca poate si acum se va intampla la fel si si-a dat seama ca ori sub PSD, ori sub Alianta, pupincuristi vor fi mereu si lucrurile stau cam la fel.

S-a gandit ca in ciuda a ceea ce se promite, functionarii din sectorul public mereu vor fi influentati de politic.

S-a gandit la multe, s-a mai enervat putinÂ… dupa care a pus mana pe telefonul mobil si a mai trimis inca un sms pentru sinistrati. Care nu va aparea in nici un tabel cu donatiiÂ…

Francisca Rus