Rășina este o substanță emanată de plante. Rășina de gumă, numită și „varietate de tămâie”, provine dintr-un anumit copac și este materialul de bază pentru majoritatea tipurilor de tămâie, chiar dacă în producerea lor se folosesc și alte rășini.
Tămâia se face și din alte substanțe, cum ar fi coaja, lemnul și rădăcina copacilor, ierburi aromatice, plante, semințe, flori și fructe care au miros.
Tradiția de a arde tămâie este una veche și răspândită peste tot în lume.
Una din primele utilizări ale tămâiei a fost la ceremonii religioase, unde afuma și purifica ritualurile de sacrificare a animalelor și fructelor care erau oferite la altar. După Exod, printre evrei, tămâierea a devenit un ritual obligatoriu. Era parte din închinarea memorială.
Tămâia a fost folosită de multe popoare, printre care și romanii egipteni antici, hinduși, chinezi, perși, azteci și incași. Biserica catolică a început să folosească tămâia intens din secolul al cincilea.
În prezent, bisericile de tip latin sau grecesc folosesc tămâia în slujbe. Catolicii romani folosesc tămâia la masa mare, în procesiuni, la înmormântări și la sfințirea bisericilor. Biserca anglicană a oprit folosirea tămâiei, la un moment dat, dar a reapelat la ea începând cu secolul al XIX-la. Deci, arderea tămâiei are un rol important în ceremoniile religioase făcute de oameni.