Digeiala romaneasca

A cam trecut vremea în care evenimentele importante se sarbatoreau cu invitați, acasa. Tot ce e aniversabil se întampla în cluburi. Exista viața de dincolo de zi, „viața de noapte”. Se deschid cluburi „peste” cluburi. Se cheltuie mult. Se castiga… mai mult! Așa ca, e normal ca majoritatea puștilor sa-și doreasca sa devina DJ. Cea mai la moda meserie.

Ca orice curent în dezvoltare, „DJ-iala” tinde sa devina o industrie, cum de altfel se întampla de mult prin alte țari. În prezent, se contureaza trei categorii de DJ: cei de duzina, platiți în medie cam cu 25 de dolari pe seara, cei buni, care profeseaza în cluburi cu pretenții și câștiga peste 1.000 de euro pe luna și cei foarte cunoscuți, care, de cele mai multe ori, sunt și buni, și care câștiga pâna la 400 de euro pe seara.

E nevoie de ceva talent și promovare. Majoritatea DJ-ilor cunoscuți au reușit sa intre în categoria a treia cu ajutorul emisiunile de la radio, așa cum s-a întamplat în cazul lui DJ Optick, DJ Andy, Vali Barbulescu etc.”

Orice puști care-și pune o pereche de caști pe cap, la pupitrul unui club din „Regie”, se imagineaza „Tiesto”. În general, patronii cluburilor nu agreeaza muzica „house” din rațiuni financiare. Oamenii cu bani asculta, de obicei, alte genuri de muzica. House-ul e pentru puști, din punctul lor de vedere. Parțial au dreptate. Deși, DJ-ii cunoscuți, care pun house, caștiga cel mai mult și sunt cei mai vanați de cluburile de fițe.

Deci, o data cu renumele, DJ-i devin necomerciali cum ar veni și se axeaza doar pe muzica „house”. Încep sa-și permita asta. House-ul, ca orice gen muzical, se împarte în mai multe categorii. Din punct de vedere al stilurilor, la noi cel mai mare succes îl are, în acest moment „house-ul electro”, practicat printre alții de Adrian Eftimie. Altfel, DJ Vania practica un „minimal house”, Marika prefera stilul „break – beat”, DJ Raoul „house progressive”, DJ Optick „progressive vocal” etc. „House-ul” pur se asculta la evenimentele „after-hour”, care, în București, din doua au devenit trei, din trei s-au facut patru, dar exista un singur club care se ocupa strict numai cu asta. El se numește „Sugar” și începe sa vibreze pe la ora patru dimineața, când, în alte cluburi deja se sting luminile.

Toate acestea reprezinta cam sfârșitul începutului muzicii de acest gen și al profesiei de DJ la noi. Ar trebui sa-l sunam pe Brucan sa ne spuna cam cât va mai dura pâna când un DJ român va fi chemat prin țari straine și așteptat de mii de oameni, cum se întampla cu cei straini veniți la noi. Probabil, ca de obicei, mult…, dar avem rabdare. Încheierea îi aparține lui „Pink”: „If God is a DJ, life is the dance floor, love is the rythem, you are the music…”.

Hammm. Dar ce zice un DJ de la noi? Cum ar fi DJ Chriss pe care-l gasiți în Club Bonsai, dar care a început sa puna muzica, pe cand avea 13 ani, undeva prin Buftea. Apoi, „acum vreo 5 ani, am ajuns la „Maxx”. O luna de zile am muncit gratis… pana cand s-au prins ca sunt bun. A urmat „Colours” și tot așa…” Pai, în primul rand el zice ca, deși nu e cunoscut precum DJ Raol, între ei, „tehnic, nu sunt diferențe. Raol a avut pe cineva care l-a promovat și a intrat într-un cerc.

Afla mai multe despre digeiala de Romania numai din