Dictatorul organizează un referendum?

Filmul este regizat de chilianul Pablo Larraín (Fuga, Tony Manero, Post Mortem). Actorul principal este sud-americanul Gael García Bernal (Amores Perros, The Motorcycle Diaries, Y Tu Mama Tambien, Mala educacion). No a fost nominalizat la premiile Oscar 2013, secţiunea ”Cel mai bun film străin” şi a obţinut C.I.C.A.E (Quinzaine des realizateurs) la Festivalul de la Cannes 2012. De asemenea, a câştigat “Premiul publicului” la festivalurile de film de la São Paulo, de la Salonic şi a fost nominalizat pentru “Marele Premiu” la Festivalul Internaţional de Film de la Tokyo.

Chile, anul 1988. La presiunile internaţionale, generalul Augusto Pinochet, şeful dictaturii militare care guvernează ţara, se vede nevoit să organizeze un referendum cu privire la preşedinţia sa. Poporul chilian este chemat la urne pentru a alege între DA şi NU, unde DA înseamnă că mandatul lui Pinochet se prelungeşte cu încă opt ani. Liderii opoziţiei, adepţi ai votului NU (NO, în original), găsesc un tânăr şi ambiţios publicitar, Rene Saavedra, pe care îl conving să le gândească strategia de campanie. Fără prea mari şanse de reuşită, cu resurse limitate şi cu oamenii dictatorului Pinochet supraveghindu-le fiecare mişcare, Saavedra şi echipa sa reuşesc să elaboreze un plan îndrăzneţ pe baza căruia să încerce să câştige scrutinul şi să elibereze poporul chilian de sub dictatura militară a lui Pinochet.

Regizorul Pablo Larraín

S-a născut în Santiago de Chile în 1976. Este fondatorul Fabula, companie care are ca obiect de activitate producţia de filme pentru cinema, televiziune şi spoturi publicitare.

Primul său lungmetraj datează din 2005 şi se numeşte Fuga. În 2007 regizează cel de-al doilea film al său: Tony Manero (2007), povestea unui bărbat obsedat de personajul interpretat de John Travolta în musical-ul Saturday Night Fever (1977). Filmul câştigă nouă premii, printre care două (“Cel mai bun actor” şi premiul FEISAL) la Festivalul Internaţional de Film Independent de la Buenos Aires, două premii (“Cel mai bun actor” şi Marele Coral – Locul 1) la Festivalul de Film de la Havana, Golden Tulip la Festivalul Internaţional de la Istanbul, premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Varşovia şi alte premii şi nominalizări. Tony Manero (2007) a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes ediţia, din 2008, în cadrul Quinzaine des Réalisateurs.

Cel de-al treilea film al lui Pablo Larraín se numeşte Post Mortem (2010). Are premiera la Festivalul de Film de la Veneţia, septembrie 2010, în competiţia oficială. De această dată acţiunea are loc în Chile, anul 1973, în timpul ultimelor zile din mandatul lui Salvador Allende, preşedintele înlăturat de la putere chiar de junta militară a lui Augusto Pinochet.

În 2010, Pablo Larraín regizează un serial, primul serial de televiziune pentru HBO produs în Chile. Se numeşte Prófugos şi în 2012 a ajuns la sezonul al doilea. Este povestea unor traficanţi de droguri din Chile urmăriţi atât de mafie, cât şi de autorităţi.

No (2012) este filmul cu numărul patru al tânărului regizor Pablo Larraín (37 de ani).

Regizorul Pablo Larraín, vorbind despre tema din filmul său: “Pentru mine, campania No din 1988 a fost primul pas înspre consolidarea capitalismului ca singurul sistem viabil în Chile. Nu e nicio metaforă, este pur şi simplu capitalism, un produs publicitar pus în slujba politicii”.

Gael García Bernal

Actorul principal al No este Gael García Bernal, cunoscut publicului internaţional din filme precum Amores Perros (2000) în regia lui Alejandro González Iñárritu, The Motorcycle Diaries (2004), un road trip al lui Che Guevara din tinereţea sa, Y Tu Mama Tambien (2001), Mala educacion (2004), de Pedro Almodovar, unde are rolul principal.

În No, Gael García Bernal interpretează rolul lui Rene Saavedra, un foarte tânăr, dar extrem de ambiţios publicitar de la o agenţie din Santiago de Chile. Oponenţii generalului Pinochet, cei care susţin votul Nu la Referendumul pentru debarcarea dictatorului, apelează la tânărul copywriter pentru consultanţă în campania electorală. La început foarte controversate, ideile originale ale lui Saavedra vor înclina balanţa, cu toate că jocurile păreau deja făcute în favoarea regimului Pinochet.

Despre filmul No, Gael García Bernal spune că: “Este un film important. Iar când ceva important este exprimat printr-o formă artistică, atunci acel ceva capătă transcendenţă şi relevanţă astfel încât publicul se conectează uşor la el.” “Cred că ceea ce s-a obţinut în acel moment (al debarcării dictatorului chilian printr-un act democratic – n.red.) a fost unul dintre cele mai importante şi mai clare acte de fraternitate pe care democraţia le-a trăit vreodată”.