Destinaţii cu poveşti înfiorătoare, pe care merită să le descoperi de Halloween 2018

Vampirii: Dracula – România

De mii de ani s-au transmis, din generaţie în generaţie, legende ale vampirilor care sug sângele oamenilor, dar niciuna dintre aceste legende nu se compară ca notorietate şi vechime cu cea a nobilului Conte Dracula. Mulţumirile îi pot fi aduse lui Bram Stoker, autorul romanului „Dracula” din 1897, pentru că a creat şi a pus în expresie artistică mitul medieval al aristocratului nepământean din România. Stoker s-a inspirat din povestea domnitorului Ţării Româneşti din secolul al XV-lea, Vlad Dracul. Acesta a locuit o vreme în Castelul Bran din Transilvania, iar practicile sale pline de cruzime asupra prizonierilor de război sau a celor din închisori, de a-i trage în ţeapă, i-au adus renumele de „Ţepeş”.

Deşi Castelul Bran din Moeciu este locul unde cei mai mulţi călători merg pentru a simţi efectiv că intră în pielea Contelui Dracula, opreşte-te în călătoria ta aici, în judeţul Braşov, şi află încă o poveste care îţi dă fiori, cea a Cascadei Urlătoarea, din Parcul Naţional Bucegi. Se spune că Urlătoarea ar fi fost cândva cea mai frumoasă fată de prin partea locului, de care s-au îndrăgostit doi fraţi. Tânăra, pentru că nu a putut să se hotărască, a fugit în munţi, lăsându-i pe cei doi chipeşi să se războiască până la moarte. Ajungându-i la ureche vestea, fata s-a aruncat de pe o stâncă şi s-a transformat în ceea ce astăzi cunoaştem drept Cascada Urlătoarea. Mai mult, legenda face referire şi la trupurile celor doi fraţi, care s-au prefăcut în munţii Jepul Mare şi Jepul Mic.

Monstrul Frankenstein – Elveţia

Ciudata fiinţă reînviată din morţi de către Doctor Victor Frankenstein este un alt personaj straniu imortalizat de literatura clasică, de data aceasta în 1816, sub peniţa unei tinere de numai 18 ani, Mary Shelley.

Shelley a mărturisit că ideea romanului, considerat ca fiind primul care a deschis calea către literatura science fiction (SF), i-a venit în vis într-o noapte, după ce petrecuse o întreagă vară ploioasă pe malurile Lacului Geneva din Elveţia. Abia în anul 1931, filmul regizorului Boris Karloff a dat monstrului chipul grotesc şi sângeros pe care îl cunoaştem astăzi.

Mumiile – Egipt

Nu e nimic supranatural când vine vorba de mumiile Egiptului Antic. De fapt, faraonii considerau moartea ca fiind Marea Trecere, nu ca pe ceva de care ar trebui să îţi fie teamă, de unde şi suita întreagă de ritualuri şi ceremonii. Totuşi, ideea mumiilor blestemate ţine mai degrabă de cultura obsesivă pentru ocultism din epoca victoriană.

În 1922, lângă Luxor în Egipt, exploratorul Howard Carter a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, mumificat, împreună cu obiecte din aur, vechi de peste 3000 de ani. Când s-a întors acasă în Marea Britanie, presa şi opinia publică au explodat. Ulterior, sponsorul expediţiei Lordul Carnavaron s-a îmbolnăvit şi a murit. S-au răspândit, astfel, zvonurile despre un presupus blestem, turnând gaz pe foc articolelor din ziare şi publicaţiilor. Mitul blestemului faraonilor s-a perpetuat chiar dacă însuşi Carter a trăit până la adânci bătrâneţi.

Deşi în zilele noastre credem că mumiile sunt cadavre ambulante ale faraonilor, care se scoală din morţi şi umblă cu braţele întinse în faţă, adevăratele mumii erau atât de bine înfăşate, încât şi de s-ar trezi din somnul lor de moarte, s-ar împiedica sau s-ar rostogoli, în niciun caz nu ar putea să umble pe străzi.

Vârcolacii – Grecia

Surprinzător sau nu, prima menţiune scrisă despre vârcolaci datează din secolul I d.Hr. Grecii antici au scris poveşti alegorice despre bărbaţi care, fie din cauza unui blestem, fie din cauza unei afinităţi, îşi schimbau înfăţişarea umană. Termenul oficial pentru schimbarea de formă este licantropia, de la cuvântul grecesc „lykos” („lup”) şi „anthropos” („om”). Cea mai cunoscută poveste e cea mitologicului Rege Lycaeon, care, punând la îndoială puterea omniscientă a lui Zeus, i-a adus ca ofrandă bucate din carne de om, ca să îi testeze puterile divine. Drept pedeapsă pentru blasfemia sa, regele a fost condamnat la o existenţă solitară şi de canibal, ca vârcolac.

Muntele Lykaion, din regiunea Arcadia a Greciei, a fost numit după nefericitul rege şi înseamnă „Muntele Lupului”.

Vrăjitoarele – Statele Unite ale Americii

Credinţa în ritualuri magice a crescut ca parte a existenţei umane încă din timpurile în care strămoşii noştri se adunau în jurul focului abia descoperit. În cadrul luptei dintre bine şi rău din religia creştină, vrăjitoria a fost văzută fără drept de apel ca fiind în conexiune cu venerarea diavolului şi nu a trecut prea mult timp de când Vestul a pornit la scară largă o adevărată vânătoare de vrăjitoare.

Cea mai aprinsă dintre persecuţii a fost cea din Salem, unde în secolul al XVII-lea s-au ţinut adevărate procese şi condamnări împotriva vrăjitoriei. Totul a început în această colonie din Massachusetts, când o fetiţă din comunitate a prezentat simptome de contorsionări violente şi ţipete, iar doctorii s-au grăbit să îi pună diagnosticul de „vrăjitorie”. În curând i-au urmat şi alte victime. În cele din urmă, până să se admită în comunitate că procesul a fost o greşeală, peste 200 de persoane au fost acuzate de „practicarea magiei negre şi înfrăţirea cu diavolul”.

Astăzi, Salem este un oraş care merită vizitat pentru lucruri „vrăjitoreşti”. În ciuda trecutului său întunecat, până şi logo-urile maşinilor de poliţie din Salem sunt reprezentate de vrăjitoare călare pe cozi de mătură.

Zombie – Haiti

Numit după oamenii creoli („zonbi”) din Haiti, acest personaj are rădăcini în folclorul afro-caraibean. Se credea, şi încă se mai crede, că zombie este un om care s-a ridicat din mormânt. Presupusa readucere magică la viaţă a unui cadavru era considerată o pedeapsă, drept pentru care nu i se acorda voinţa liberă sau capacitatea de a vorbi. Totuşi, zombie de azi – teribilii mâncători de oameni ieşiţi din cimitire – sunt mai degrabă rezultate ale culturii Hollywood, nu a celei din Haiti.

George A. Romero, regizorul filmului horror „Night of the Living Dead”, este considerat părintele personajului modern de zombie. Astăzi suntem un pic mai obişnuiţi cu aspectul acestor fiinţe înfiorătoare trezite din morţi, dar la lansarea peliculei, în 1968, audienţa a fost de-a dreptul şocată.