Eram intr-un sat dotat din punct de vedere feroviar doar cu o halta unde opresc cateva personale. Al nostru pleca undeva spre sfarsitul dupa-amiezei cand casa de bilete era deja inchisa. Aveam de calatorit inca mult, urma sa schimbam trenul in urmatorul oras mare, asa ca pentru distanta pe care ne cara intr-o ora si ceva personalul ne gandeam ca-i vom da nasului ceva, urmand ca in gara de tranzit sa ne luam bilete pana la destinatie. Apare conductorul si-mi pare cam ciudat in miscari, ii spun ca nu avem bilete pentru ca era inchis la casa, el se apropie si ma-ntreaba pana unde mergem. Ceva cu alcool ii trecuse omului recent prin gura. Nu stiu daca erau bomboane sau lichide. Nu-mi amintesc sa fi dat vreodata mita [spaga, ciubuc,…] asa ca nu stiam cum sa procedez. Ne socotisem sa-i dam o bancnota, o tineam in mana dar nu stiam cum sa i-o ofer. Omul ne intreba iar pana unde mergem. I-am spus, ii intind bancnota, el se aseaza si scoate din geanta mersul trenurilor. Il rugam sa nu ne suprataxeze, ca noi n-am avut de unde sa ne luam bilete. El se ridica si pleaca, apoi revine si ne spune pretul, explicandu-ne ca e pentru biletul pe personal pana la destinatie la pret de gara, luand in calcul si reducerile pentru studenti. Ca sa fie mai convingator ne si arata pe foile lui care sunt preturile biletelor in tren si care sunt cele de gara. Am platit, i-am multumit si ne-am privit mirati. De unde-a rasarit si asta? Indeplinea toate conditiile ca sa ma ajute sa dau prima spaga, vagonul era destul de pustiu si prost luminat, era spre seara, eu aveam bancnota in mana si n-aveam bilet.
Despre gara urmatoare nu pot scrie nimic de bine, important e ca pana la urma am urcat intr-un alt tren, unde biletele ne-au fost verificate de o taxatoare tanara si politicoasa. Chiar discutam dupa plecarea ei ca ti-ar fi rusine sa incerci s-o corupi daca n-ai bilet. Desi aparentele inseala, vezi si exemplul de dinainte.
Si totusi unde-i faza care „ne doare”, chiar daca nu azi? Lipseste? Oare?…