Puțini sunt cei care își doresc să consume la masă mâncărurile pe care alții le-ar aunca la gunoi. Mai mult, unii consideră delicatese aceste preparate pentru care plătesc sume frumușele.
Chiar și cei care obișnuiesc să deguste mâncăruri bizare se declară oripilați de gustul acestui pește fermentat.
De îl face să miroasă atât de urât? Inculpatul este un calcan. Deșeurile digestive sunt eliminate prin piele sub forma acidului uric. De aceea, carnea trebuie consumată cât mai proaspătă. Dar coreenii ignoră orice sfat.
Coreenii iau acest pește pe care îl lasă în camera frigorifică până la o lună, uneori și mai mult, pentru a căpăta acea aromă dinstinctivă de amoniac, de toaletă publică neigienizată. După ce este gata se taie felii și se consumă cu… mare poftă. De ei.
Cei care au consumat așa ceva au mărturisit că mirosul neplăcut le-a rămas impregnat în piele, haine, păr, etc.
Originea acestei delicatese de calcan fermentat nu se cunoaște, dar există o bănuială că ar fi dinaintea apariției frigiderului. Metoda tradițională de fermentare a calcanului presupune lăsarea lui vreme îndelungată pe un pat de fân, într-un vas de lut, peștele fiind acoperit de un alt strat de fân. Când se pune la frigider se ține 15 zile la o temperatură de 2,5 grade Celsius, apoi este ținut alte 15 zile la 1 grad Celsius. La final rezultă o carne cu textură elastică, de burete, greu de înghițit și cu un miros de amoniac de te ustură ochii la propriu.
În Coreea se consumă anual peste 11.000 de tone de calcan fermentat.