De unde vine obiceiul tăierii mielului de Paște

Pentru a cunoaște semnificația acestui obicei trebuie să cunoaștem ce semnifică Paștele atât pentru evrei, cât și pentru creștini.

Pentru evrei, Paștele semnifică trecerea din robia egipteană la libertate.

Pentru că egiptenii au refuzat să-i elibereze pe iudei din robie, Dumnezeu a trimis asupra lor zece plăgi, cea mai aspră fiind moartea celor întâi născuți. Pentru a-i feri pe iudei de această pedeapsă, le-a poruncit să sacrifice un miel și să ungă cu sângele acestuia pragurile ușilor și ferestrelor. Astfel, în ziua de 14 nissan (aprilie), fiecare familie iudaică a sacrificat un miel, pe care l-a mâncat cu azimă (pâine nedospită, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) și ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viața petrecută de israeliți în timpul robiei egiptene.

În cartea Exodului ne este relatat modul în care Dumnezeu i-a cerut lui Moise să celebreze Paștile: „Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească și fără meteahnă, și să luați sau un miel sau un ied, să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l înjunghie către seară. Să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii și pragul cel de sus al ușii casei unde au să-l mănânce. Și să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă și cu ierburi amare. Dar să nu-l mâncați nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncați totul fript bine pe foc, și capul cu picioarele și măruntaiele.

Spre deosebire de evrei, pentru creștini Paștele este tot o trecere, însă una de la moarte la viață.

Prin Paște, noi nu comemorăm eliberarea evreilor din Egipt, ci prăznuim moartea și Învierea lui Hristos. Profetul Isaia, vorbind despre patima Domnului spune: „ca un miel spre junghiere s-a adus…” (Îs. 53, 7). Deci, pentru creștini, Hristos devine Mielul care Se jertfește pentru mântuirea neamului omenesc. 

Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să serbăm Paștile într-o nouă perspectivă: „Iată Hristos, Paștile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al vicleșugului, ci cu azimile curăției și ale adevărului” (I Cor. 5, 7-8).

Așadar, creștinii nu sunt datori să taie miei de Paști, ci să depună tot efortul pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii.