De unde provin numele lunilor anului

Vechiul calendar roman, se compunea doar din 10 luni. Acestea aveau fie 30 fie 31 de zile rezultând în final un an de 304-305 zile. Romanii, începând de la Numa Pompiliu și până la reforma lui Cezar concepuseră un calendar cu douăsprezece luni, dintre care patru aveau 31 de zile (Martius, Maius, Quintilius, October), șapte câte 29 de zile (Aprilis, Junius, Sextilis, September, November, December, Ianuarius) și una de 28 de zile (Februarius) Anul avea 355 de zile și începea la 1 Martius.

Pentru a păstra concordanța cu anotimpurile, romanii intercalau la fiecare doi ani o lună suplimentară de 22 de zile. Această lună se numea Mercedonius și se afla între zilele de 23 și 24 februarie. Prin introducerea lunii Mercedonius calendarul romanilor însuma 366 de zile. Cu toate acestea, chiar și după această reformă a calendarului petrecută în jurul anului 450 i.Hr, a rămas tot foarte încurcat. Din timp în timp trebuiau făcute ajustări pentru a acorda lunile calendaristice cu anotimpurile.

Majoritatea denumirilor lunilor calendaristice folosite astăzi sunt moștenite de la acest vechi calendar precum și în calculul întocmit de către astronomul egiptean Sosigene, în anul 46 î.Hr., pe vremea împăratului lulius Cezar.

Ianuarie

Numele vine din latinescul Ianuarius, derivat din numele zeului Ianus. Ianus era ocrotitorul ușilor, bolților și arcadelor și era înfățișat că un om cu două fețe, una orientată spre interior, cealaltă spre exteriorul casei. Zeul simboliza începutul și sfârșitul, stând pe pragul dintre anul nou și anul vechi. În vechiul calendar roman, ianuarie era luna a XI-a, însă în urma reformei ajunge prima lună a anului.

Februarie

Cuvântul februarius derivat din februa (un bici din piele de capră) înseamnă în latină purificare. Luna, închinată zeului Februs, era dedicată ceremoniilor de purificare. În timpul acestora, femeile erau lovite cu biciul, existând convingerea că, dacă sunt lovite, atunci vor naște până în februarie următor.

Martie

Numele provine de la Mars, care era un zeu al agriculturii. Romanii se autodenumeau fiii lui Mars, pe care-l considerau părintele lui Romulus și Remus. Cu timpul, Mars a devenit și patronul războiului.

Aprilie

Romanii o numeau aprilis și originea se află în verbul aperio. – Ire, adică a deschide. Era luna în care se deschideau mugurii plantelor.

Originea păcălelilor

În evul mediu, în Occident, a existat o perioadă când anul debuta pe 1 aprilie. Atunci se făceau daruri, însă în timpul regelui francez Carol al IX-lea s-a luat hotărârea stabilirii zilei de 1 ianuarie drept prima zi a anului. Cum 1 aprilie își pierduse semnificația dar existau însă destui uituci, a apărut obiceiul de a trimite felicitari-păcăleală de anul nou pe 1 aprilie. În timp, obiceiul a evoluat, începând să se trimită înștiințări false. Așa se face, că 1 aprilie a ajuns în multe părți ale lumii să fie considerată „Ziua păcălelilor”.

Mai

Numele lunii mai (latină: Maius) vine de la denumirea majores dată de Romulus senatorilor romani

Iunie

După unii, numele vine de la Iunius Brutus, unul dintre fondatorii republicii romane.

După alte surse denumirea de iunie vine de la zeița Iuno, soția lui Jupiter și protectoarea femeilor măritate. „O anumită însemnătate are legătura zeiței cu schimbarea regulată a fazelor lunii, de aici venerarea ei în timpul lunii noi și denumirea în cinstea ei a lunii iunie, care corespondea semnului astronomic al racului, dominat de Lună”.

Iulie, luna lui Iulius Caesar

În vechiul calendar roman era a cincea lună, numită și Quirinalis. Iulius Caesar, reforatorul calendarului, se născuse în această lună, iar împăratul Antonius 86-161, i-a dat numele său. Reforma calendarului a fost necesară, deoarece acesta în secolul I i.Hr. suferea din cauza deselor corectări ale augurilor. Conform intereselor politice de moment se puteau prelungi su prescurta mandatele conferite membrilor de vază ale clasei politice. Se ajunsese astfel la o adevărată deplasare a anotimpurilor. Caesar și-a folosit toată influența și a impus un calendar care avea 3 ani de 365 și un al patrulea, de 366 de zile. Anul 46 i.Hr. A fost cel mai lung an din istoria omenirii. Acesta a durat 445 de zile, cu un februarie de 23 de zile și o lună intermediară între noiembrie și decembrie de 67 de zile.

August, luna lui Augustus

S-a numit anterior Sextilis, fiind a șasea lună a anului. Urmașul lui Iulius Cezar, Octavian Augustus, a vrut să aibă și el o lună și, dacă voia împăratul, era lege. Luna a fost botezată augustus – august în românește. Însă aceasta avea, în mod inadmisibil, doar 30 de zile, așadar mai puțin decât luna lui Cezar. „Răul” s-a reparat luînd o zi de la februarie, care a rămas până în zilele noastre mai scurtă decât suratele ei. 

Septembrie

Era a șaptea lună a vechiului calendar roman, de unde și denumirea de september. Și-a păstrat vechiul nume, chiar dacă acum este luna a IX-a. Suetonius scrie că Augustus a preferat să dea numele său lunii a șasea și nu lunii a șaptea, în care se născuse, pentru că în luna a șasea obținuse consulatul.

Octombrie

Că și în cazul lunii septembrie, octombrie își trage denumirea de la faptul că era a opta lună, octem însemnând opt.

Noiembrie

Numele vine de la cifra 9, noven, în latină, noiembrie fiind luna a noua a primului calendar roman.

Decembrie

Primul calendar roman nu avea decât 10 luni, iar ultima lună a anului a primit numele cifrei 10, adică decem.