De fapt, îi iubim pe toți…
În România, muzica este înca în pragul adolescenței, dar cum suntem un popor maturizat prematur, am ajuns sa ‘ne plângem’ de tot ceea ce auzim la radio sau privim la TV, fara sa înțelegem ca și muzica are regulile ei, de multe ori neînțelese.
La radio, ascultatorii se plâng de faptul ca muzica este prost selectata, ca sunt aceleași piese la nesfârșit, ca nu mai poate omul asculta o ‘muzica buna’. Dar nimeni nu poate explica ce e bun și ce e prost în muzica.
La televiziune, lumea se plânge ca sunt prea mulți Adrieni Copilul Minune de Vito al XIV-lea pe sticla, dar crește rating-ul când apar pe ecran ca Fat Frumos în copilaria noastra cu program de 2 ore la TV. Nu încercați sa omorâți pe nimeni pentru ca e loc pentru toata lumea. Gusturile nu se discuta, iar muzica nu mai este de mult doar o înșiruire de note muzicale. Matematica, marketing, management, lobby, fler, strategie, noroc… toate fac parte acum din muzica.
Ne certam la nesfârșit fara sa realizam ca industria evolueaza pe lânga noi și se maturizeaza ca un copil handicapat traumatizat de parinții sai ignoranți.
Guța e un manelist!! Așa, și? Vinde cât 100 Adriani Enache la un loc. Cine e mai bun? Holograf și-au pierdut identitatea. Sunt prea pop. Krypton e mai rock. Cine prinde mai bine? Am râs de 3rei Sud Est de s-a ofticat Mr. Bean de tot. Dar nu-i așa ca va doriți o mașina ca a lui Laurentiu Duța sau o piesa compusa de el?
Horia Moculescu a facut bube la gura balacarindu-i pe O Zone. Ha!Ha!Ha! Piesele lor au ajuns în Uniune mai repede decât ouale de la Cornu pe mesele europenilor.
Suntem puși pe circ și dependenți de clovni. De fapt aici e problema și nu în muzica. În sinea noastra îi iubim pe toți, dar de cele mai multe ori nu avem curajul sa recunoaștem. Ne simțim mai bine când moare și capra vecinului.
Nu vreți sa redevenim copii? De câte ori ați vazut un copil plângând atunci când asculta muzica?
George Zafiu