De ce puii de cangur petrec atât de mult timp în buzunarul mamei?

Mamiferele cu buzunar fac parte din familia marsupialelor. Marsupialele sunt diferite de celelalte mamifere prin felul în care își dezvoltă și îngrijesc puii.

La naștere, un pui de cangur are aproape 2.5 centimetri lungime și nu sunt complet formați. Cozile și picioarele lor din spate arată ca mici cioturi. Ochii le sunt închiși, iar urechile încă în dezvoltare. Gura lor este o mică gaură. Singurele organe dezvoltate ale puilor sunt picioarele din față, împreună cu degetele și unghiile.

Odată născut, puiul de cangur începe să se cațere prin blana mamei, înspre deschiderea marsupiului. Se pare că acest gest e ghidat de instinct. Totuși, mama îi arată calea spre buzunar lingându-și blana. Cățărându-se cu o labă peste alta, puiul ajunge la deschiderea marsupiului și își face loc în interiorul său.

Odată ajuns înăuntru, puiul își caută hrana și rămâne acolo. Micul cangur stă în buzunarul mamei pentru câteva săptămâni, timp în care se hrănește și se dezvoltă. El crește, se acoperă de blană, i se deschid ochii și i se formează urechile. În sfârșit, se poate detașa de lactația mamară și poate privi în afara buzunarului.

Când ajunge la vârsta de câteva luni, puiul începe să se aventureze afară. Dacă simte pericol, sare înapoi în buzunar. Iar când ajunge la vârsta de 6 luni, nu mai poate încăpea înăuntru.

Acum, puiul se hrănește cu zăpadă și alte ierburi, la fel ca și mama sa. Începe să crească și să se îngrijească singur.