Când ai început să porţi încălţări roşii şi de ce îţi plac?
Prima dată am purtat încălţări roşii la grădiniţă. Toţi cei din generaţia mea, cei născuţi prin anii ’70 ştiu că pe vremea noastră la grădiniţă purtam niste cipici. Iar eu am fost norocos atunci şi deşi de-a lungul timpului n-am avut ocazia sau, de multe ori, posibilitatea să colecţionez panofi, de ceva timp am zis că vreau să-mi surâdă iar norocul. Şi uite aşa, de vreo trei ani, m-am întors la pantofii roşii. Am început să îi port iar, am tot adunat mai multe perechi şi uite aşa am ajuns ca ei să reprezinte un soi de marcă a mea. Plus că e şi o mică superstiţie la mijloc, dacă vrei.
Câte perechi ai?
Ştiţi că bărbaţii nu-şi numărăr niciodată pantofii sau cămăşile, nu? Să tot fie vreo 7, 10 perechi. Am şi cumpăraţi, dar şi făcuţi pe comandă.
Nu sunt greu de asortat?
Deloc. Cel puţin în cazul meu, nu. Pentru că eu am o vestimentaţie cenuşie, port ori albastru, ori negru. Şi astfel e foarte uşor să îi asortez, sunt pata mea de culoare.
Ce sfaturi şi recomandări ai în ceea ce priveşte purtarea cu stil a pantofilor roşii – cum să fie pantalonii, cămaşa, haina… dacă merg la ţinute casual sau mai elegante etc.
Dacă aţi dori un răspuns adecvat, ar trebui să vorbiţi cu nişte specialişti în domeniu, poate ar trebui să-i întrebaţi pe prietenii mei, Răzvan Ciobanu, Stephan Pelger şi Cătălin Botezatu. J Eu mă îmbrac doar ca să mă acopăr, nu am făcut mare caz din asta niciodată. La un moment dat o revista m-a trecut la rubrica lor „bine îmbrăcaţi”. Am râs cinci zile de mine. J
Sezonul acesta ai avut şi concurenţi la „Chefi la cuţite” care au vrut să te impresioneze şi au venit cu pantofi roşii.
Am fost surprins de faptul că eu aş putea da vreun trend – după bucătărie – şi în materie de încălţări. Am fost plăcut surprins de oameni că au vrut să se facă remarcaţi prin accesoriul pe care îl port eu, pantofii roşii.