– Cum te-ai simţit dublând nişte curcani?
Nu a fost uşor, chiar dacă pare o joacă să intri în pielea unui personaj de desen animat care e foarte energic, aleargă, se luptă, îşi schimbă vocea după stare, e o aventură. Pentru că în realitate tu eşti într-o cameră austeră, în care totul e static, ai un microfon în faţă şi… atât. Doar îţi închipui, nu trăieşti cu adevărat acele stări. De aceea e provocator şi… simpatic!
– Au fost cerinţe speciale la casting?
Mi s-a oferit din start rolul, nu am fost chemată la vreun casting vreodată pentru vreun rol, nici pentru film, nici pentru a dubla vreun personaj.
– Ai gătit vreodată (sau ai ajutat la gătit) curcan? Povesteşte-mi cum a fost.
Nu, recunosc cinstit.
– De sărbători, ce îţi place cel mai mult să mănânci: curcan, porc, miel?
Pui, dar în ultima vreme am cam renunţat la carne, rar fac o excepţie.
– Te-a convins filmul să nu mai mănânci curcan?
Da, e o poveste convingătoare (râde).
Mioara Tronaru