De ce ne place să ascultăm muzică tristă

 

Fiecare participant a fost rugat să utilizeze un set de cuvinte cheie pentru a evalua atât percepția lor asupra muzicii, cât și despre starea lor emoțională.

 

Piesele triste au fost „La Separation” în Fa Minor de Glinka și Etude-ul „Sur Mer” în G Minor, de Blumenfeld. Piesa veselă a fost Allegro de Concierto în G major, Granados. Pentru a controla efectul de „vesel” al cheii majore, ei au pus piesele în chei minore și în chei majore și viceversa.

 

Cercetătorii au explicat că muzica tristă a evocat emoții contradictorii, deoarece participanții la studiu au avut tendința de a simți muzica tristă ca fiind mai tragică, mai puțin romantică și mai puțin veselă decât s-au simțit pe ei înșiși în timp ce au ascultat-o.

 

Cercetătorii au scris în studiul lor că muzica tristă, în general, induce tristețe ascultătorilor, iar tristețea este văzută ca o emoție neplăcută.

 

Ei au mai spus însă că dacă muzica trista ar evoca numai emoții neplăcute, nu am asculta-o.

 

Cercetătorii au adăugat că muzica ce este percepută ca tristă induce, de fapt, emoții romantice, precum și emoții de tristețe. Iar oamenii, în pofida experienței lor muzicale, se confruntă cu aceste emoții ambivalente când ascultă muzică tristă.