La naștere, un copil are aproape 50 de centimetri. În următorii 20 de ani, omul își triplează înălțimea și ajunge undeva la aproape 1.70 de cm. Dar de ce nu continuăm să creștem? Ce ne oprește corpul în a se dezvolta la nesfârșit?
În corp avem un set de glande numite endocrine care ne ajută și ne controlează sistemul de creștere. Glandele endocrine sunt: tiroida, care se află în gât, glanda pituitară care face legătură cu creierul, timusul care se află în piept, și glandele sexuale. Glanda pituitară e cea care ne face oasele să crească. Dacă glandă asta lucrează prea mult, ne poate face să ne crească mâinile și picioarele prea mari. Dacă lucrează prea puțin, ne poate transformă în pitici.
Un copil este născut cu glanda timus foarte mare și continuă să crească pe toată perioadă copilăriei. Când un copil ajunge la 13-14 ani, timusul începe să se micșoreze. Glandele sexuale și timusul lucrează aproape împreună. Atâta vreme cât timusul lucrează, glandele sexuale sunt mici. Pe măsură ce glanda sexuală se mărește, timusul începe să se oprească. Din motivul asta, când o persoană ajunge la 22 de ani, încetează să mai crească. Câteodată glandele sexuale se dezvoltă prea devreme și încetinește timusul la fel de devreme. Acest lucru determină un om să fie sub nivelul înălțimii. Dacă glandele sexuale se dezvoltă prea târziu, acest lucru face că timusul să continue să lucreze, iar omul să crească peste nivelul înălțimii. De fapt, noi continuăm să creștem până la vârstă de 25 de ani, și ajungem la înălțimea maximă pe la 35-40 de ani. După aceea începem să scădem din înălțime cu câte 12 centimetri la fiecare 10 ani.