De ce iubeşte Raluca Zenga sărbătoarea Paştelui?

09 04. 2015, 09:00
Foto: Facebook
 
– Raluca, cum petreci Sărbătorile de Paşte? 
 
Să trăieşti în Dubai este ca şi cum ai fi mereu în vacanţă…aşa că cel mai probabil vom petrece Paştele acasă, în familie: părinţii mei au venit la noi cu vopsea de ouă, cu preparate pentru a face drob şi stufat de miel, piftie de curcan, pască cu brânză dulce şi stafide…practic „încărcaţi” cu tot ceea ce trebuie pentru un Paşte tradiţional românesc în Dubai!
 
  
– Ce îţi place cel mai mult la această sărbătoare şi ce îţi place să faci de Paşte?
 
Când sunt în România cel mai mult îmi place atmosfera de Paşte dintr-un sătuc unde a înflorit primăvara, unde bat domol clopotele şi lumea se strânge la bisericuţă veche, între icoanele de un auriu stins, cu patina timpului pe chipurile sfinţilor pictaţi de demult…Este momentul meu preferat, când părintele a împărţit lumina şi chipurile oamenilor strălucesc în noapte cu o expresie specială pe chip…Cu toţii se simt mai buni, mai curaţi la suflet, şi încrederea mea în omenire este restaurată…de aceea iubesc sărbătoarea de Paşte!  
 
Foto: Facebook
 
 
Ce anume găteşti special pentru Paşte şi care este recordul de ouă vopsite pentru această sărbătoare?
 
Nu sunt eu mare bucătăreasă, dar de când am copii am înţeles importanţa păstrării tradiţiilor în familie, aşa că mă străduiesc să învăţ de la mama „tainele” drobului, ale piftiei de curcan, al fripturii de miel şi al ciorbiţei sau a stufatului, meşteşugul delicioşilor cozonaci şi arta pascăi cu brânză dulce, împletită ca un spic!
 
 
– Ce-ţi place să mănânci cel mai mult de Paşte?
 
Îmi place masa aşternută cu de toate, să bem un pahar de vişinată şi să ciocnim ouşoare, şi să gustăm preparate din miel şi dulciuri de casă!
 
 
– Ce preferi, drob de miel sau de porc?
 
De miel, făcut după reţeta de familie, şi gustat cu sos picant de hrean!
 
 
– Pască sau cozonac?
 
Amândouă, că se poate! Pasca şi cozonacii sunt dulciurile mele favorite, încărcate de amintiri din copilărie, când  stăteam în bucătărie să vedem cum mama sau bunica frământa energic cozonacii, şi ne strângeam apoi în jurul cuptorului să vedem cum creşte aluatul şi cum se rumenesc în tavă cu coaja lor aurie!
 
 
 
 
– Dă-ne, te rog, cea mai bună reţetă pe care o faci de Paşte şi care îţi iese cel mai bine!
 
Ador pasca cu brânză dulce şi stafide, făcută cu aluat de cozonac şi umplutură de branzică de vaci, în care amestec două ouă, 4 linguri de cristale de cocos (zis şi zahăr de cocos, adaptarea mea sănătoasă faţă de zahărul alb rafinat!), esenţă de vanilie şi esenţă de rom, precum şi câteva linguri de stafide, după gust! Îmi place să fac împletitura din aluat, şi crucea pe mijloc, şi să urmăresc cum pasca mea devine rumenă şi aurie în cuptor!  
 
  
–  Ce tradiţii respecţi de Paşte?
 
Tradiţiile de Paşte mi-au adus întotdeauna pace sufletească şi un sentiment de înnoire, de reîmprospătare, reafirmat cumva de primăvara din natură. De aceea am respectat întotdeauna curăţenia generală din Săptămâna Mare, cu casa lustruită lună, odăile aerisite, mici reparaţii şi noi achiziţii, totul perfect pentru Duminica de Paşte. Totodată îmi place ca de Paşti să le cumpăr copiilor hăinuţe noi, şi în familie să ne aranjăm cumsecade pentru a întâmpina sărbătoarea. Desigur nu lipsesc vopsitul ouşoarelor, pregătitul unor coşuleţe cu „bunătăţi”- pască, miel, cozonaci, miere, fructe – pe care să le împărţim la biserică în Joia Mare. Apoi cel mai frumos şi emoţionant moment, mersul la slujbă din noaptea de Înviere.
 
 
– Obişnuieşti să ţii post? Te spovedeşti, te împărtăşeşti?
 
Din păcate ţin post doar în Săptămâna Mare. Dacă mă aflu în România mă duc bucuroasă la spovedanie, te simţi purificat şi parcă mângâiat şi iertat de atingerea divinităţii, paşii îţi sunt mai uşori, mintea mai limpede. 
 
 
– Ce amintiri ai din copilărie, legate de această sărbătoare?
 
Paştele în casa mătuşilor mele din Piteşti, atmosfera de pace şi tihnă ca într-un colţ de Rai. Copacii în floare din grădină, şi clopotele bisericii Sfântul Mina bătând într-o duminică perfectă de primăvară. Noi, copiii, strângându-ne în jurul cuptorului în care se coceau cozonacii, şi stând laolaltă la o măsuţă joasă, să ungem ouşoarele pictate cu o bucăţică de slănină pentru a le face mai lucioase! Faptul că mi  se oglindea vârful nasului în pantofiorii albi şi strălucitori de lac pe care îi primisem cadou de Paşte, pentru a merge înnoită la biserică! Da, atât de multe amintiri minunate!