Printre aceaste creaturi se numără și somonul, care face o călătorie lungă, în amonte pentru a depune icrele. Aici fiind locul cel mai propice pentru nașterea și creșterea puilor.
Nu toți somonii merg în amontele unui râu pentru a depune icrele, unii parcurg distanțe mai mici. Un exemplu în acest sen fiind somonul roz.
În contrast cu acesta este somonul rege, care lasă habitatul marin și călătorește în amonte pe râuri, aproximativ 3.000 de mile, pentru a-și depune icrele în același loc unde s-a născut.
În momentul în care ajunge în râu, somonul este hrănit și are o condișie excelentă, după ce începe călătoria, peștele nu se mai hrănește deloc.
Mulți se epuizează în încercarea de a găsi locul potrivit pentru a-și depune icrele.
Chiar dacă este epuizat sau într-o condiție excelentă, somonul de Pacific moare după ce își depune icrele.
În momentul în care peștele ajunge la locul de depunere a icrelor, femela sapă un fel de gaură în pietriș sau nisip cu corpul ei, cu coada și aripioarele. Ouăle sunt depuse în acest „cuib” și sunt fertilizate de peștele de sex masculin. Apoi femela acoperă ouăle. Acum misiunea lor se închieie și aceștia par să-și piardă dorința de a trăi.
Înoată în aval, duși de curent și în curând mor.
Aproximativ 60 de zile mai târziu, începe viața pentru noii născuți. Tânărul somon rămâne în apă dulce pentru câteva luni sau un an, apoi înoată spre ocean și un nou ciclu începe.