În primul rând, ea depinde de câtă materie conține corpul respectiv. Un corp (obiect) care are o masă mare de materie, are o forță gravitațională mare. Un corp cu materie puțină are și o gravitație mică.
Pământul, de exemplu, are mai multă materie decât Luna, așa că forța lui de gravitație este mai puternică decât cea a lunii.
În al doilea rând, forța gravitațională depinde de distanța dintre corpuri. Aceasta este suficientă pentru a menține corpurile împreună. Dar ea este slabă între corpurile aflate la distanță unul de celălalt.
Să privim un om de pe Pământ. Pământul are mult mai multă materie decât omul, așa că forța lui gravitațională îl atrage.
Însă, pământul acționează de parcă toată materia lui s-ar afla în centru. Forța gravitațională de oriunde depinde, deci, de distanța față de centrul Pământului.
Forța gravitațională de pe malul mării este mai mare decât cea de pe vârful unui munte. Acum, să presupunem că oamenii parcurg anumite distanțe în aer, departe de pământ. Forța sa devine și mai slabă.
Atunci când omul călătorește în spațiu, el se află departe de câmpul gravitațional al planetei. Nu este atras de nimic. El nu mai are nici greutate.
De aceea, în rachete și nave spațiale, astronauții fără greutate și obiectele plutesc în aer.