Niciun nor nu seamănă cu altul iar forma lor este într-o continuă schimbare, iar acest lucru se datorează altitudinii la care aceștia se formează, a temperaturii din acel punc și a curenților de aer.
Norii care se formează la cea mai mare altitudine se numesc nori „noctilucenți”. Aceșta se pot forma la înălțimi de 50-80 de kilometri.
Sub aceștia se găsesc norii „sidef”, formați la 20-30 de kilometri altitudine. Ei sunt foarte subțiri, frumos colorați și sunt vizibili după apusul soarelui, noaptea și înainte de răsărit.
La o altitudine mai mică, peste 8 kilometri, se formează norii „cirrus”, „cirrostratus” și „cirrocumulus”, aceștia fiind formați din mici ace de gheață.
Și mai jos, norii sunt formați din picături fine de apă. Cei mai sus dintre aceștia sunt norii „altocumulus”, la 3-6 kilometri înălțime. La aceeași altitudine se mai găsesc norii”altostraus”, care acoperă de multe ori cerul și au o culoare gri.
La circa 2 kilometri altitudine apar norii „stratocumulus”, mari și plini de cocoloașe. Tot aici se găsesc norii de ploaie, „nimbostratus”, groși, întunecați și fără formă.
La aproximativ 600 de metri de sol întâlnimnorii „stratus” – de fapt o ceață aflată la altitudine. Celelalte tipuri de nori de la acest „etaj” sunt „cumulus” și „cumulonimbus”, cei care aduc cu ei furtuni și tunete.