De ce dor despărţirile? Are legătură cu memoria fiziologică

În momentul în care repetăm zilnic unele acţiuni, câteodată de mai multe ori pe zi, se realizează conexiuni neuronale foarte puternice, iar stratul de mielină întăreşte comportamentul şi acel ritual până la un nivel foarte puternic, împregnandu-l în subconştient. Atunci când survine o despărţire, crede psihologul Alexandru Pleşea, tot bagajul emoţional înmagazinat este foarte greu de dislocat, iar suferinţa resimţită va veni pe plan fiziologic. Persoana în cauză îşi va reaminti, prin acele conexiuni neuronale, de ceea ce făcea împreună cu persoana iubită, iar în acel moment va resimţi frustrarea şi dorul puternic.

“Oricât de spirituali ne-am considera, corpul nostru secretă hormoni, creierul nostru trimite corpului electricitate, în urma căreia se produc reacţii chimice la unele şocuri mai puternice. Toată durerea noastră cauzată de despărţirea de persoana iubită are explicaţii ştiinţifice. Acele mici impulsuri ale creierului sunt reacţii ale amintirilor înmagazinate în memoria noastră fiziologică. În decursul unei relaţii, adunăm în acea cutiuţă mică, emoţii puternice, prin orice privire pe care o aruncăm persoanei iubite, prin orice atingere, prin orice sărut. Când s-a produs ruptura cuplului, mintea noastră va elibera amintiri din memoria fiziologică, iar toate impulsurile trimise corpului vor fi dureroase, iar durerea principală se va resimţi cel mai puternic la nivelul pieptului, acolo unde se petrec cele mai multe reacţii chimice din corp”.

Pentru a nu suferi în dragoste, psihologul recomandă celor două persoane să înceapă procesul auto cunoaşterii individuale. În acelaşi timp, specialistul consideră că suferinţa vine când nu ne cunoştem suficient de bine, când nu ne cunoştem şi nu ne înţelegem reacţiile şi stările. Pentru a perfecţiona relaţia, omul trebuie să înveţe să-şi controleze el reacţiile şi stările, şi să nu le lase pe acestea să-i distrugă relaţia. Sfaturi care ne-ar putea ţine departe de suferinţă:

priveşte în ochi cel puţin 3 secunde ori de câte ori poţi persoana iubită;

pune spontaneitate şi joacă în relaţia ta;

dacă este să suferi, stai cu tine, nu fugi de suferinţă, aşa te cunoşti;

nu pune condiţii, nici în timp, nici după relaţie, pentru că te vei îndepărta de tine;

caută să fii suficient(ă) şi mulţumit(ă) cu ceea ce există;

nu face din suferinţa ta, mod de primire a atenţiei de la alţii;

nu-ţi imagina lucruri despre partener, ci pune întrebări şi fii sincer(ă);

opreşte instinctul de a exprima emoţii sau stări negative în relaţia ta;

vorbeşte asertiv şi calm, chiar dacă situaţia e tensionată;

nu te identifica cu problemele celuilalt, ci caută soluţii şi ajută-l cu optimismul tău.