Cometele călătoresc pe o traiectorie sau pe orbită în jurul soarelui după un anumit program. Majoritatea lor călătoresc pe orbite alungite, de aici și forma cozii lungi.
O cometă ce urmează o astfel de orbită face o călătorie ce durează sute de ani. În acest fel noi percepem că a dispărut.
Cometele sunt influențate puternic de atracția gravitațională a planetelor. Câteva dintre ele sunt scoase în afara orbitei. Jupiter, de exemplu, a colectat numeroase comete și fiecare are aproape șase ani pe orbita soarelui. Cometele care apar la intervale regulate se numesc comete periodice.
Nu toate cometele dispar definitiv. În 1826, astronomul Wilhelm von Biela a observat una dintre aceste comete pierdute. Ea a tot revenit și de fiecare dată a fost văzută de un anumit număr de astronomi. În 1846 s-a spart în două, iar mai apoi în mai multe părți care nu au mai putut fi observate.
Aceste bucăți ar putea avea forma unei ploi de meteoriți care apar pe cer spre finele anului. Din observațiile lui Biela reiese faptul că și o cometă moare, până la urmă, împrăștiindu-se în spațiu sub formă de praf meteoric.