Marsupiul pe care femelele cangur îl au între picioarele din spate reprezintă, practic, o căsuță ideală pentru pui. Este blănos, deci călduros, oferă protecție și permite deplasarea puiului care nu se poate deplasa. Cangurii, și celelalte animale marsupiale, sunt dotate cu marsupiu de la natură pentru că puii, la naștere, sunt extrem de neajutorați. De altfel, la naștere, puiul de cangur este, practic, un punct roșu de 3 milimetri lungime și gros cât penița de la stilou.
Puteți să vă imaginați cât de neajutorat ar fi un pui de cangur, dacă nu s-ar putea dezvolta într-un mediu atât de călduros și protector precum un marsupiu? Imediat după naștere, puiul este plasat în marsupiu unde va sta pentru șase luni. La finalul perioadei respective, puiul este de mărimea unui cățeluș.
Dar viața este atât de plăcută în marsupiu, încât puiul va continua să petreacă o lungă perioadă de timp acolo. Puiul continuă să se deplaseze în marsupiul mamei, scoțând capul la suprafață pentru a vedea ce se întâmplă în jur. Se hrănește cu frunze în momentul în care mama se apropie de vreo tufă pentru a se hrăni la rândul ei. În cazul în care iese din marsupiu și este în pericol, mama sare imediat în ajutorul puiului, îl apucă cu gura și îl introduce înapoi în marsupiu.
Există peste 120 de specii de canguri. Cel mai mic este cangurul-șobolan, care atinge în jur de 0,6 metri înălțime, iar cel mai mare este marele-roșu, care atinge 1,8 metri înălțime. Cangurii au picioare scurte în față, cu labe mici, și picioare mari în spate, cu câte o gheară mare și ascuțită în mijloc. Având picioare puternice în spate, cangurii pot face sărituri de 3-4 metri. Când se odihnesc, stau pe coada mare și lungă. Se deplasează foarte rapid și aud foarte bine, fiind în stare să audă inamicii de la o distanță foarte mare.