Printre vertebratele mai mici, se află animale care își schimbă dinții de mai multe ori, pe durata vieții. De exemplu, atunci când sunt complet dezvoltați și uzați, dinții rechinilor cad, la fel ca părul și sunt înlocuiți de alții.
Animalele de dimensiuni mari au dinți mai puțini, care se schimbă mai rar. Evoluția omului l-a adus la nivelul în care are nevoie doar de două rânduri de dinți.
La naștere, un bebeluș nu are dinți. Primii dinți apar după șase luni, în centrul fălcii inferioare. În maxim doi ani, apare totalul de 20 de dinți. Ei sunt cunoscuți ca dinți de lapte.
În urma acestor dinți de lapte, stă în așteptare o serie de dinți care începe să apară după vârsta de șase ani. Astfel, primul set de dinți este înlocuit între vârstele de 6 și 12 ani. În plus, trei molari apar la marginea fiecărei părți a fălcilor.
Un adult are 32 de dinți permanenți, în locul primului set de 20 de dinți de lapte.
Omul are și ceea ce se numește o dantură „colectivă”. Asta înseamnă că mai multe tipuri de dinți – incisivi, canini, premolari și molari – apar unul lângă altul. De asemenea, dinții omului au înălțimi egale și sunt aranjate în rânduri regulate.