De ce aveau pirații un ochi acoperit

Jim Sheedy, medic specializat în știința vederii, director la Vision Performance Institute de la Oregon’s Pacific University, arată în studiile sale că, deși ochiul uman are capacitatea de a se adapta rapid atunci când se trece de la întuneric la lumină, în situația inversă, trecerea de la lumină la întuneric, are nevoie de aproximativ 25 de minute pentru acomodare, perioadă necesară pentru „regenerarea pigmenților foto”.

Deoarece pirații se deplasau des de pe punte în coca vasului, de la lumină puternică la beznă, Sheedy spune că cei mai „deștepți” dintre ei purtau un plasture peste un ochi pentru a-l menține „adaptat la întuneric”. Tot ce aveau de făcut atunci când coborau în cală era să mute plasturele de pe un ochi pe altul, ceea ce le conferea abilitatea de a se descurca instantaneu în întuneric (metodă foarte utilă atunci când atacau un vas pentru a-l jefui).

Deși nu există surse istorice în acest sens, este evident că această metodă funcționează. Celebrii Mythbusters au testat această ipoteză în 2007, iar concluzia lor a fost că este plauzibilă. Pe de altă parte, cel puțin un manual militar destinat piloților de aeronave mentionează faptul că „o supra expunere la lumină a unui singur ochi nu afectează acuitatea vizuală în întuneric a celuilalt, dacă a fost protejat„. Acest lucru poate fi făcut, în cel mai simplu mod, prin închiderea pleoapelor, lucru recomandat și de FAA (Administrația Federală a Aviației): „Piloții trebuie să închidă un ochi atunci cînd folosesc lumina, pentru a păstra un anumit procent de viziune nocturnă”.