De ce au florile culoare și miros?
De exemplu, „petalele” plantei denumite „corn”, ce „înfloresc” primăvara, nu sunt deloc petale. Nici părțile albe ale calei nu sunt flori. „Florile” crăciuniței sunt un alt exemplu de frunze colorate, mai degrabă decât de flori autentice.
Pe de altă parte, tufele poroase din vârful mai multor tipuri de ierburi sunt, cu adevărat, flori! Urechea crudă a cornului este floarea plantei. Potrivit botaniștilor, o floare este un grup de corpuri a căror funcțiune este să producă polen, semințe sau ambele. Doar plantele care poartă semințe pot înflori. Și doar acele părți a unei plante care sunt apropiate de formarea și producerea seminței pot fi considerate compuși ai unei flori.
Dar ce le oferă florilor mirosul? O floare are o aromă atunci când anumite uleiuri esențiale se găsesc în petalele ei. Aceste uleiuri sunt secretate de plantă pe măsură ce aceasta crește. Uleiurile esențiale sunt substanțe complexe. În anumite condiții, acestea pot fi distruse sau decompuse și se formează un ulei volatil, ceea ce înseamnă că acestea deja se evaporă. Abia atunci putem simți aroma.
Ceea ce face ca mirosul plantelor să fie diferit ține de compușii chimici din uleiul volatil. Aceste combinații produc mirosurile specifice. Aceleași uleiuri se află nu doar în florile plantelor, ci și în frunze, crengi, rădăcini, fructe și trunchi. De exemplu, portocalele și lămâile își au aroma în fructe, migdalele au miros în semințe, scorțișoara are aroma specifică în coajă și nu numai.
Ce le oferă florilor culoarea? Pigmentul care le furnizează culorile mov, roșu, albastru, purpuriu și violet se numește „antocianină”. Acești pigmenți sunt dizolvați în interiorul celulelor florii. Alte culori, precum galbenul, portocaliul și verdele se datorează altor tipuri de pigmenți. Acele substanțe conțin clorofilă, caroten și multe altele. Nu există nicio legătură chimică între ele.
Deci, putem atribui culorile pigmenților numiți „antocianine” și altor „plasticide”. Un astfel de grup oferă o anume gamă de culori, iar cel de-al doilea se ocupă de celelalte culori.