Capul cometei este format dintr-un nor mare de gaze strălucitoare, numită coama cometei. Aceasta se mărește pe măsură ce cometa se aproapie de Soare.
Căldura soarelui face ca nucleul de gheață al cometei să se topească. De aici apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de kilometri. Acest lucru se datorează presiunii luminii și vântului solar. Acest jet lăsat în urmă de cometă se numește coada cometei.
Coada cometei poate avea diferite forme: dreaptă, curbă, unică sau multiplă.
Nucleul cometei este văzut ca un punct luminos care uneori poate fi observat în centrul ei. Atronomii cred că nucleul este o mare și murdară minge de gheață, un amestec între gheață și particule de praf ce poate avea chiar și 1 kilometru diametru.
În drumul lor în jurul soarelui, majoritatea cometelor călătoresc pe orbite foarte lungi. O cometă poate călători mii de ani pentru a face un tur complet.
De două sau trei ori într-un secol, o cometă se apropie mai mult de soare iar atunci strălucește cel mai tare, iar coada ei poate fi observată cu ușurință. Căldura soarelui schimbă gheața din nucleu în gheață. Radiațiile soarelui trec prin aceste gaze, le ionizează și ies gazele care strălucesc în lumina soarelui.