“Şi eu şi iubitul meu ne doream să plecăm într-un loc mai liniştit, cu mai puţini turişti şi mai ales un loc unde să practicăm un turism de aventură”, spune Dana. Drumul pînă la destinaţie nu a fost lipsit de peripeţii. Au plecat cu maşina şi, la un moment dat, prin Bosnia, au rătăcit drumul. S-au trezit pe un drum forestier, unde nu mai aveau semnal la telefon, iar GPS-ul nu mai indica nici o direcţie. Pînă la urmă, aventurierii au ajuns într-un sat şi, spre surprinderea lor, limba română i-a scos din încurcătură, şi asta pentru că “asfalt” înseamnă şi la noi şi la ei acelaşi lucru. În cele din urmă, Dana a ajuns la destinaţia dorită: o staţiune foarte liniştită din jurul oraşului Makarska.
“Locul pe care ni l-am ales a fost perfect. Plaja era plină de taverne unde se serveau toate felurile de peşte, iar locul nu era deloc aglomerat”. Dana plecase cu gînduri mari din Bucureşti, aşa că a doua zi s-a şi pus pe treabă. “Am făcut şi rafting şi scuba-diving. Nu a fost pentru prima oară, mai încercasem asta şi în Turcia, dar de data asta mi s-a părut mult mai sigur”. Rafting-ul în Croaţia a avut însă ceva aparte, căci în timp ce se aflau pe apă a început o ploaie torenţială. Pentru prima dată, Dana a făcut caiac-canoe, fiind pusă de instructor “la cîrmă”. “Eram responsabilă pentru întregul grup şi, de asemenea, eu stabileam viteza şi direcţia de mers”. Complicaţiile n-au întîrziat să apară. “Tot drumul l-am făcut în zig-zag, iar pe cursul rîului erau foarte multe pietre de care ne puteam izbi. Partea şi mai puţin plăcută a fost că toţi aveau cu ei totul, de la bani, aparat foto pînă la cheile de la maşină. Drumul de întoarcere a fost şi mai anevoios, pentru că trebuia să vîslim împotriva curentului. În cele din urmă, am ajuns victorioşi la mal, cu bagajele intacte”.