Noi ne-am făcut loc şi chiar dacă a fost o lungă perioadă de pionierat, cred că i-am inspirat şi pe alţii. Am observat colegi care au mai preluat teme şi idei şi chiar dacă primul impuls e să te gândeşti că cineva te copiază, până la urmă am înţeles că am deschis un drum. Aşa că este loc şi dacă vom ajunge să avem o concurenţă foarte mare pe acest segment, m-aş bucura, pentru că aş trăi într-o societate mai civilizată. Revenim de duminica, 6 septembrie, de la 17.30, cu un sezon nou.
Să mă gândesc… În fiecare zi? :)) Confucius spunea: „Oriunde te îndrepţi, fă-o din toată inima”.
Nu mă sperie când îmi spun alţii că nu are rost, mă dezamăgeşte din când în când dacă aud acest lucru de la o personalitate pe care o consider un model, un om valoros pe care îl invit la emisiune şi care constat că s-a închis într-un glob de sticlă şi a abandonat lupta. Mă întristez o zi două, până găsesc un alt idealist ca mine. Cel mai greu e când ajung eu să spun că nu are rost. Se întâmplă, recunosc, sunt momente când mârlănia din jur mă dărâmă. Durează tot cam o zi, două 🙂
În acest sezon continuăm lista (care oricum e mult mai lungă) de personalităţi care ne susţin în misiunea de a aborda astfel de teme la televizor, de a vorbi despre educaţie, spirit civic, modele, de a oferi o inspiraţie oamenilor. Pe lângă personalităţi, vom căuta să descoperim oamenii care se implică, tinerii care schimbă ţara în bine, proiectele care dau altă faţă şi viaţă comunităţilor. De exemplu, în primele ediţii vorbim despre cele mai de succes restaurări din Capitală. Am avut destule subiecte cu ce e în neregulă, e vremea să remarcăm şi schimbările în bine, trecem pe lângă ele în fiecare zi, dar ajungem să nu le mai vedem. În concluzie, vom fi mai optimişti.
Un gest frumos mi s-a întâmplat chiar mie, nu chiar recent, însă m-a impresionat mult. Plecasem de la un eveniment şi pantofii îmi făcuseră o rană, motiv pentru care mergeam un pic şchiopătând. Pe lângă mine a trecut în fugă o fată care se plimba cu rolele. În doua minute s-a întors în faţa mea şi mi-a întins un plasture. Poate să pară banal, dar faptul că s-a gândit, că a fost atentă la nevoia unui om care doar a trecut pe lângă ea, mi s-a părut foarte frumos.
Dacă vorbim de o persoană cunoscută da, sunt mai multe. Dacă totuşi trebuie să aleg un nume atunci o aleg pe Regina Elisabeta a Angliei. V-am spus că sunt uşor idealistă 🙂 Dacă nu este vorba de un om cu notorietate şi dacă aş putea face o magie, aş vrea să pot povesti cu mama despre lucrurile de „Bonton”. Mi-aş fi dorit să apuce să vadă măcar prima ediţie a emisiunii, a plecat cu două săptămâni înainte. Ştiu însă că ar fi fost mândră, de la ea am învăţat tot ceea ce înseamnă reguli de bun-simţ şi a fost un om care le-a respectat cu sfinţenie.