Dana Dembinski – Mămica-scorpie din ”Îngeraşii”

– Cum vă criticaţi personajul din serialul de la Acasă?
Nu pot să fiu critică la adresa personajului meu. Mi-l iubesc şi încerc să-l înţeleg cît mai bine, să descopăr care este motorul care îl face să meargă înainte, altfel n-aş putea să-l joc, să-l trăiesc, să-l simt. Sigur, în realitate, nu mi-aş dori să fiu o astfel de mamă. Violeta este băgăcioasă, chiar dacă-i vrea binele fiicei ei, Lia, cum îşi doreşte orice mamă pentru copilul ei. Totuşi, nu ştie cum să procedeze şi atunci devine imperativă.

– În serial, sînteţi mereu în căutare de roluri noi. De-a lungul timpului, rolurile au venit la dvs. sau aţi muncit mult să le obţineţi?
Am muncit mult să obţin fiecare rol, în sensul că am fost mereu pregătită pentru rolul care urma. Totuşi, nu am căutat un rol anume, ele mi-au fost propuse. Profesorul meu, Mircea Albulescu, ne spunea că, aşa cum un sculptor trebuie să aibă dălţile ascuţite atunci cînd are în faţă piatra, şi noi trebuie să fim pregătiţi pentru fiecare personaj. În ceea ce mă priveşte, este aproape 100% noroc, dar cu foarte multă muncă în spate.

– Care au fost cele mai bune roluri din viaţa dvs?
Rolul din “Lolita”, unde am jucat alături de Ştefan Iordache, şi Rose din “Alex şi Morris”, tot alături de Ştefan Iordache. Îmi este foarte drag unul dintre primele roluri pe care le-am jucat în studenţie, în “Victimele datoriei”, a lui Eugen Ionescu. Un alt rol drag, de data aceasta din film, este cel din “Vacanţă de Crăciun”. Acum, joc la Teatrul Mic în “Jacques sau supunerea” şi în “Hamelin”.

Lumea dansează şi la 95 de ani

– Cîţi copii aveţi în realitate?
Am doi băieţi. Cel mare este student în anul al II-lea la regie film, iar cel mic – în clasa a VII-a. De cînd am rolul Violetei din “Îngeraşii”, 70% din timpul meu este ocupat cu serialul, 25% cu teatrul, 5% cu odihna. Restul timpului îl dedic familiei… Din păcate, nu prea am timp să fac toate lucrurile pe care mi le-aş dori. Ajung acasă şi mi se spune des: “Mi-a fost dor de tine!”.

– Cu cine din familia dvs. semănaţi?
La caracter cred că semăn cu bunicile mele, amîndouă femei autoritare. Mai am o bunică în viaţă, care are 95 de ani. Şi acum încearcă să facă pe toată lumea să danseze cum… cîntă ea!

– Aveţi reţete pentru a vă păstra frumuseţea?
Am fost frumoasă, acum nu ştiu dacă mai sînt (rîde). Încerc să am grijă de mine, respect orele de somn, odihna este foarte importantă pentru felul în care arăţi. Foarte importante sînt şi criticile celor din familie, mai tot timpul nemulţumiţi de mine. Îmi spun: “Te-ai cam îngrăşat, dacă nu dormi ai ochii umflaţi…”. Am tot felul de creme, iar cînd sînt acasă îmi fac măşti naturale. Am un aparat pentru abdomen, mi-am cumpărat şi o saună.

– În afară de actorie, la ce vă pricepeţi?
Pentru că am fost balerină, cel mai mult îmi place să dansez. Mă mai pricep şi la gătit.

– Care e cea mai puternică amintire din copilărie?

Cînd eram la Liceul de coregrafie din Cluj, pe la 13 ani, trebuia să dau un examen greu. Din păcate, notele mele la balet erau foarte mici, iar profesoara îmi spunea mereu că voi pica examenul. Într-o călătorie cu autobuzul, mi-am dat seama dintr-o dată că nu are rost să sufăr şi că, după un timp, voi rîde de sentimentele pe care le încercam în acel moment. Am luat examenul prima din clasă şi, din acel moment, am devenit cea mai bună din clasă. De atunci, de fiecare dată cînd am avut o problemă în viaţa mea, m-am gîndit la plimbarea cu autobuzul. Cît timp sîntem sănătoşi, putem să trecem peste absolut orice!

Pisica neagră şi spectacolele

“Am foarte multe superstiţii. Am şi superstiţii clasice, pisica neagră, numărul 13. Majoritatea superstiţiilor mele sînt legate de spectacole. Atunci cînd am un spectacol, trebuie să îmi găsesc toate lucrurile în acelaşi loc. Am un întreg ritual, cunoscut doar de cabiniera mea, care ştie exact unde trebuie să stea fiecare obiect din jurul meu”.

Îngeraşii – Luni – Marţi, 19.30, Acasă TV