Dan Finţescu: „Sunt un mare fan al cărnii de miel!”

 

Cum în restul anului nu prea stau pe acasă, Paştele mi se pare o ocazie foarte frumoasă de a petrece timp alături de familia mea şi de cei câţiva prieteni foarte apropiaţi pe care îi am de foarte mult timp, singurii care au fost în stare de-a lungul anilor să înţeleagă şi să-mi accepte programul complicat.

 

 

– Ce îţi place cel mai mult la această sărbătoare şi ce îţi place să faci de Paşte?

 

Paştele este sărbătoarea mea preferată. În primul rând pentru că ea se întâmplă primăvara. Când vine Paştele, este clar că de acum încolo probabilitatea ca iarna să se întoarcă este aproape zero. Semnificaţia ei spirituală este una atât de puternică, încât cred că toţi cei care au stat măcar o clipă să se gândească la ce înseamnă Paştele şi, mai ales, ce înseamnă perioada de dinaintea acestei mari sărbători, au o relaţie personală cu acest moment. 

De Paşte îmi place să îi văd pe cei dragi mie, să petrec timp împreună cu ei. Îmi place perioada asta pentru că, timp de câteva zile, mi se pare că toţi oamenii reuşesc să iasă din nebunia de fiecare zi şi să devină atenţi la cei dragi din jurul lor.

 

 

– Cum aştepţi Paştele în fiecare an?

 

Din cauza programului meu, care înseamnă de obicei mulţi kilometri parcurşi, nu reuşesc mereu să aştept Paştele aşa cum mi-aş dori. Încerc, totuşi, ca măcar în Săptămâna Mare să ţin post. Încerc să fiu mai calm, să mă temperez, să fiu mai înţelegător, să iert şi să caut iertarea celor din jurul meu. Noaptea de Înviere înseamnă mult pentru mine. De obicei, dacă sunt în Bucureşti, petrec Paştele alături de părinţii mei. După slujbă ne întoarcem acasă, ciocnim ouă şi stăm puţin de vorbă, la ceas târziu de noapte.

 

Foto: Prima TV

 

– Ce anume găteşti special pentru Paşte şi care este recordul de ouă vopsite pentru această sărbătoare?

 

Nu sunt un bucătar. De fapt, nici măcar un ajutor de bucătar nu sunt. Mara, fiica mea, dacă este întrebată care este cel mai bun lucru pe care sunt eu în stare să îl gătesc, va răspunde fără greş: ou fiert. Şi să ştiţi că are dreptate copilul. Mă pricep să îl fierb, însă nici măcar la vopsit nu mă descurc. Aici se încheie valenţele mele culinare. Sunt, însă, un mare gurmand, iar carnea de miel este una din preferatele mele, astfel încât Paştele reprezintă un mare festin, cu condiţia să nu gătesc eu.

 

 

– Ce-ţi place să mănânci cel mai mult de Paşte?

 

N-am fost niciodată un mare fan al drobului. Cred că, de fapt, acesta este singurul aliment pe care îl mănânc de Paşte oarecum din obligaţie. În rest, orice e pe masa este binevenit la mine în meniu.

 

 

– Ce preferi, drob de miel sau de porc?

 

După cum am spus mai sus, sunt un mare fan al cărnii de miel. Deşi drobul nu este preferatul meu, voi alege întotdeauna mielul înaintea porcului.

 

 

– Pască sau cozonac?

 

Nici cu dulciurile nu mă prea omor. Cu toate acestea, dacă ar fi să aleg, voi merge pe reţeta de când eram mic. În zilele de Paşte, îmi aduc aminte cum arăta micul meu dejun: o cană de lapte cu cacao şi două felii mari de cozonac, unse cu unt din belşug.

 

 

– Care e cea mai bună reţetă pe care o faci de Paşte şi care îţi iese cel mai bine:)?

 

Cea mai bună reţetă de Paşte este una simplă, ieftină, la îndemâna oricui. Se ia timp şi se amestecă din belşug cu familia. Apoi se adaugă praf de zâmbete, vreo câteva zeci de grame de hohote de râs, două-trei linguriţe rase de amintiri. A nu se consuma în niciun caz cu moderaţie.

 

 

– Ce tradiţii respecţi de Paşte?

 

Înainte de Paşte încerc să ţin post măcar în Săptămâna Mare. Dacă reuşesc să ajung la biserică în Joia Mare şi în Vinerea Mare, e cu atât mai bine. În Vinerea Mare obişnuiesc să nu prea ies din casă şi încerc, pe cât posibil, să fiu liniştit şi tăcut. La fel şi în sâmbăta de dinaintea Învierii. Merg la slujba de Înviere negreşit. Duminica Paştelui este, de fiecare dată când sunt în Bucureşti, petrecută împreuna cu părinţii mei. De obicei, duminică seara muncesc, pentru că aceea este o seară de bază pentru majoritatea cluburilor, aşa că Partydul Kiss FM va fi cu siguranţă invitat pe undeva, prin ţară. Lunea, însă, o petrec împreună cu prietenii mei apropiaţi.

 

 

– Obişnuieşti să ţii post? Te spovedeşti, te împărtăşeşti?

 

Împărtăşania este o taină la care, din cauza stilului meu de viaţă, nu am acces. Mă spovedesc mult mai rar decât mi-aş dori. Probabil că, la un moment dat, voi reuşi să am o viaţă atât de liniştită încât să trăiesc aceste momente cu totul speciale pentru spiritul oricăruia dintre noi.

 

 

– Ce amintiri ai din copilărie, legate de această sărbătoare?

 

Paştele a fost întotdeauna o sărbătoare pe care am petrecut-o în familie, acasă. Cel mult ne-am vizitat prietenii sau rudele. Nu regret nicio clipă că a fost aşa, mai ales că am fost de mic un călător pasionat. Din când în când, vorba românului, e bine să mai stai şi pe acasă. Iar Paştele mi se pare un moment cum nu se poate mai nimerit să rămâi acolo unde simţi că îţi este locul.