Dan Diaconescu – De 10 ani, face bani în direct!

Eu sînt PR-ul lui. Prin mine luaţi legătura cu el. Mie îmi trebuie un moderator care să vorbească cel mult 3% din emisiune – aşa cum scrie în manualele de jurnalism americane. În România, nimeni nu respectă această regulă. În plus, concurenţii mei se vaită că au o medie de 1% audienţă pe an, iar eu am 5%. Eu făceam emisiuni cu politicieni şi cu vedete din muzică acum 6-7 ani. Publicul nu mai vrea asta.

Eu nu mi-am cumpărat nimic. Adorm la 8-9 dimineaţa şi mă trezesc la ora 16. Apoi, îmi revin ca să ajung la emisiune. Nu am cînd să îmi cumpăr şi să mă bucur de lucruri extravagante. Dar angajaţii firmei fac tot felul de lucruri cu banii firmei. Acum, de ziua mea, mi-au luat un Rolls-Royce alb. Mi s-a părut o extravaganţă. Nu am ce să fac cu banii. Avem audienţă şi asta se vede şi în registrele contabile. De la început mi-am dorit să aleg partea comercială a jurnalismului. Sigur, puteam să prezint balet toată noaptea şi nu mă mai acuza nimeni de diverse lucruri, dar e mai profitabil ce fac eu.

 

– Ce aţi făcut de Sărbători?

M-am dus la Sinaia să-mi plimb copilul cu sania. Acum eu şi toţi colegii ne pregătim să ne mutăm în noul bloc pe care l-am cumpărat, undeva pe lîngă Herăstrău.

– Aveţi un copil foarte mic. Cît timp îl vedeţi pe zi?

5 minute.

Mult mai bună. Acum, nu trebuie să mai alerg după invitaţi pentru că aleargă ei după mine. Am programări făcute pînă în februarie-martie. Dar serialul “Elodia” ne-a dat peste cap cam toate programările.

Habar n-am, dar am simţit subiectul de cînd am citit o ştire banală. “O avocată din Braşov a dispărut. Se presupune că soţul, poliţist, are legătură cu dispariţia”. Avea cele cinci ingrediente principale ca să facă megaaudienţă: intrigă interesantă, puţină dragoste, puţină violenţă (crima sau dispariţia e acelaşi lucru), un element esenţial într-un film poliţist, adică însuşi poliţistul, şi teoria conspiraţiei. Pe această teorie ne-am bazat toate reuşitele: “Crima din Primăverii”, “Cazul Erbaşu”, “Cazul Anghelescu”, “Cazul Ralph”. Din teoria conspiraţiei trăieşte toată presa americană. De exemplu, şi azi americanii discută dacă Elvis a murit sau nu. Iniţial, am bănuit că o să facem din Elodia un serial de 20-30 de episoade. Noi am depăşit 90.

Ne-am oprit pentru că audienţa a scăzut sub scorul înregistrat de primele episoade. Atunci nu erau încă formate personajele, iar maximul audienţei s-a înregistrat la episoadele 40-60. Pe de altă parte, mă gîndeam că, dacă aveam un elicopter care să-l urmărească non-stop pe Cioacă, se uitau şi mai mulţi oameni la noi. Cînd O.J. Simpson era în proces, cinci elicoptere îl urmăreau permanent. Noaptea, cînd se ducea la toaletă şi aprindea lumina, totul se transmitea în direct şi asta era o ştire fierbinte pentru americani. Aşa s-ar fi întîmplat şi la noi.

Da, dar nu l-am folosit. Firma are şi elicopter şi avion. Mie însă mi-e frică să zbor cu avionul. Avem şi un iaht care stă pe lacul Snagov. Eu însă nu am timp să mă bucur de ele.

Nu avem nici un fel de reguli, iar oamenii văd că pot participa la emisiuni şi chiar pot schimba cursul acestora. De multe ori, pe post nu sînt ideile mele, ci ale celor care ne urmăresc şi care se regăsesc în diverse poveşti.

Da, dar nu mai mult de 20%. Vrem să ne înregistrăm la bursă şi se poate doar dacă avem o societate pe acţiuni, cu cel puţin doi acţionari, şi nu un SRL, cum sîntem acum. În următorul an, vrem să vindem cuiva din afara ţării. Eu am împlinit 40 de ani şi m-am hotărît să mai încerc şi altceva. Firma merge foarte bine şi intenţionăm să mai facem o televiziune muzicală sau să cumpărăm una.

Caut înlocuitori. În 10 ani, nu mi-am luat o zi liberă. M-au mai pus cei de la contabilitate să îmi iau zile de concediu, m-am mai operat de apendicită şi cam atît. 

– Cum trebuie să fie cel care va prelua ştafeta?
Uite, îl am pe Luis Lazarus.