Dan Condurache – Cel mai bogat în ANIELA

– Cum a fost întîlnirea cu personajul dvs. din
„Aniela”?
Mi-am adus aminte de antrenorul echipei Angliei, campioana mondială
în 1966, care înaintea începerii competiţiei a spus: „Nu vă pot
promite decît lacrimi, sudoare şi sînge”. Sînt la stadiul de ceva
sudoare şi mult efort smuls-aruncat pentru trei-patru picături de
lacrimi. Iorgu Vulturesco cred că face parte din familia
personajelor cărora li se aduce aminte că niciodată n-ai plătit
destul. Trebuie omorît să nu se chinuie.

– Cu ce rigori ale epocii aţi fost nevoit să vă confruntaţi
pentru a vă contura personajul?
Jocul între aparenţe şi
adevăratele intenţii era practicat cu un aşa-zis „stil”, care a
dispărut în zilele noastre, dat fiind că sensibilitatea oamenilor
se schimbă de la epocă la epocă.

– Iorgu Vulturesco este proprietarul unei averi impresionante.
Ce aţi face dacă aţi avea banii lui?
Vedeţi ce fac
oamenii de azi cu banii, cei care au foarte mulţi, şi nu ne
întrebaţi pe cei ca noi, care au „şase costume şi amîndouă sînt
bej”.

– Ce v-ar lipsi dacă v-aţi teleporta în epoca în care se
desfăşoară acţiunea din „Aniela”?
Bunicii care m-au
crescut şi încă au mai prins o fărîmă din parfumul acelei
epoci.

– Ce vi se potriveşte din acea perioadă?

Multitudinea femeilor frumoase. Dar acum, în „Aniela”, trebuie să
împrumutăm tot de la bărbaţii şi femeile din 1900, dar să-i
distilăm cu mintea şi temperatura anilor 2000-2010.

– Dacă aţi fi trăit la 1900, ce meserie credeţi că aţi fi
ales?
Călător prin lumea asta superbă, care merită văzută şi savurată.
Azi, e mai uşor de umblat pe planeta noastră mică şi albastră, zic
unii, dar cred că nu mai avem timp.

– În cariera dvs., aţi mai jucat personaje de epocă?

Shakespeare este epocă, Pirandello este epocă, Caragiale este
epocă, 23 august 1944 este epocă. Asta e, „omul e sub vremi”.

– Cum vă doriţi să recepteze telespectatorii personajul dvs.
din „Aniela”?
După efortul pe care-l depune postul
Acasă, e de dorit şi chiar obligatoriu „să fie clar un succes”, cum
spunea un fost manager al Teatrului Mic în anii ’80-’90. Să-şi
găsească locul în inimile publicului de toate vîrstele.

– Cu ce amintiri aţi rămas de la personajul din
„Regina”?
În bridge, dona jucată trebuie uitată. Don
Luciano a aparţinut în totalitate regizorilor Iura Luncaşu, Alex
Fotea şi Larry Maronese. Lăsat să plece în hăul fulgerelor şi
tunetelor, unii vor spune că l-au văzut, dar nu l-au întîlnit, l-au
întîlnit, dar nu prea l-au văzut, a fost şi nu a fost, dar a
plecat, paşii lui în zăpada iluziilor au fost doar pentru dus.
Final.

Aniela
LUNI-JOI 20.30, Acasă TV