Dan Chişu, un regizor foarte discret

Despre „Ursul„

„Este o comedie dulce-amară despre o etapă din viaţa noastră
când, imediat după Revoluţie, nu ne cunoşteam adevărata listă de
priorităţi şi eram încă dominaţi de sentimentalism. Nu ştiam cum să
ne gestionăm libertatea proaspăt câştigată şi mai toate deciziile
se luam emoţional”

– Cum crezi că s-ar fi comportat acum, după 20 de ani de
capitalism, gaşca de la circ în aceleaşi condiţii (fără salariu de
câteva luni şi cu perspectiva de a-şi vinde ursul bătrân şi bolnav
pentru a fi împuşcat pentru 50.000 de mărci)?
E o întrebare al cărui răspuns poate să stea la baza unui scenariu
pentru „Ursul 2”. Dacă mă gândesc bine, poate s-ar fi făcut o firmă
căpuşă din fonduri europene care să transporte ursul pentru
investitorul neamţ… şi cred că toţi proprietarii ursului ar fi
flancat maşina în care se deplasează ursul ca să fie siguri că nu
păţeşte nimic până la locul livrării…

– Cum a fost să „dai” indicaţii regizorale unui
urs?
A fost groaznic. Acum, vorbind serios, e foarte greu să lucrezi cu
un animal mai ales când nu este pregătit pentru aşa ceva. În cazul
meu, ursul trebuia să meargă pe motocicletă, ceea ce înseamnă un
urs de circ. Iar ursul de circ nu este neapărat un urs de film.

– Şi cum a fost să lucrezi cu rromii neprofesionişti? A
avut vreunul trac?
Cu ei a fost cel mai simplu. Erau foarte voioşi în fiecare
dimineaţă. Trăiau de parcă era nuntă în fiecare zi. Îmi era frică,
văzându-i dansând toată ziua, că, la filmare, or să fie obosiţi.
Nici vorbă! Aşteptau cu nerăbdare filmările. Era mai greu să-i
oprim.

– Cât de greu s-a filmat scena finală?
Am fost nevoiţi să filmăm scena în a doua zi de filmare cu ursul
pentru că dresorul a venit seara şi mi-a spus că, datorită drumului
şi stresului de la filmare (generatoare lumini, repetiţii, pădurea
din jur etc., etc.), nu garantează că ursul va mai merge pe
motocicletă în ultima zi de filmare aşa cum hotărâsem iniţial. A
trebuit să construim decorul cu foişor într-o noapte şi să filmăm a
doua zi.

– „Directorul” Şerban Pavlu are o întoarcere cu 180 de
grade a acţiunii în momentul în care se interpune între vânător şi
urs. Cum i-ai explicat actorului schimbarea de
atitudine?
Panduru, duru de la revoluţie, este un om bun. El este sincer, ca
toţi cei care au fost pe bune la revoluţie, şi vrea să facă ceva
pentru binele circului. Deci având aceste calităţi, în principiu,
se poate grefa peste şi mila. În general este o parabolă despre
decizie şi indecizie care apărea foarte des în perioada aceea din
motive emoţionale.

– În prima peliculă, „WebSiteStory”, ai lăsat mult loc de
improvizaţie – e drept nici nu a existat un scenariu propriu-zis,
cât s-a mai improvizat de această dată?
Atunci era vorba despre căutarea naturaleţii cu orice preţ. Aici
este voba de o expunere forţată a caracterului exuberant al acestor
oameni de circ. Aşa sunt ei. I-am cunoscut. Sunt la fel de
„zgomotoşi” şi când nu sunt pe scenă.

Despre Dan Chişu

– În momentul în care faci un film, cât la sută contează
reacţia publicului, cât la sută contează recuperarea investiţiei şi
cât la sută este vorba despre „şlefuirea” propriei
personalităţi?
Dacă eşti producătorul filmului, contează recuperarea investiţiei,
dacă eşti regizorul, cred că reacţia publicului este cea mai
importantă, iar şlefuirea vine oricum.

– Ai încercat/făcut foarte multe lucruri în viaţă, în ce măsură
filmul te defineşte? Vei rămâne la
film?
Acum, sigur asta voi face…

– Cât de greu e să faci film în România?
Foarte greu datorită unei industrii care şchioapătă şi mă refer la
felul în care se închide cercul şi cercul nu se închide pentru că
nu sunt destule săli. Iar în cele care sunt filmul românesc se
strecoară cu greu doar în prima săptămână după care este
marginalizat.

– Ai schimbat radical registrul între „WebSiteStory” şi „Ursul”. Unde te-ai simţit cel
mai bine, în comedie sau în dramă?
Nu ştiu, am încercat, dar nu cred că mi-am găsit drumul încă. Să
vedem ce urmează.

– Apar în film tot felul de aluzii la politica vremii – votul,
setea de conducere, exerciţiul democraţiei – care denotă o atenţie
sporită acordată de scenaristul-regizor acestui domeniu. Te-a
tentat vreodată politica?
Niciodată, deşi am primit nenumărate propuneri… Acum, după atât
de multă vreme, pot să vă spun că mi s-a propus să fiu preşedinte
la TVR într-un moment anume şi nu am stat nicio secundă pe gânduri
şi am spus NU.

– În lumea vedetelor de azi, multă lume practică sportul spălatului
rufelor la televizor, iar valoarea se stabileşte în funcţie de
rating-ul obţinut. În acelaşi timp, Dan Chişu este foarte discret.
De ce?
Am decis să dispar din reflector acum patru ani aproape, când am
renunţat la emisiunea de la TV. Am mai apărut doar pentru
promovarea filmelor şi aşa voi face şi de acum înainte.